O carte pe zi: „Varia” vol. II, de N. Steinhardt

S-au adunat până acum, cu cel de faţă, 19 volume, un raft întreg în seria autor N. Steinhardt, Opera integrală care apare din iniţiativa Preasfinţitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, în coeditare cu Mânăstirea „Sfânta Ana” Rohia. Vor mai continua un număr de volume cu corespondenţa.

Scrie cel care îngrijeşte ediţia, alcătuieşte studiul introductiv, notele, referinţele critice şi indicii, conferenţiar universiatr dr Florian Roatiş:

„Volumul reuneşte texte publicate în reviste, dar şi în volume postume, neincluse în Integrală, convorbiri, tablete radiofonice şi texte inedite găsite între manuscrisele din chilia lui Steinhardt de la Mânăstirea «Sfânta Ana» din Rohia. Evreu botezat, devenit monah creştin, N. Steinhardt s-a vrut cu toată fiinţa român. Om al incertitudinilor, nu doar literare, ci şi existenţiale, identitare, spera că statornicirea sa întru Hristos îi va face posibilă devenirea românească. Nicăieri în opera sa dragostea şi admiraţia pentru poporul român nu sînt atît de limpede şi de entuziast exprimate ca în eseul «Secretul Scrisorii pierdute», din prima secţiune a volumului, eseu ce a dat naştere multor dezbateri. Şi poate că elogiul cel mai cald al creştinismului l-a făcut în convorbirile sale de la Jilava – aflate în a treia secţiune – cu indianistul Sergiu Al-George, «fiinţa cea mai desăvîrşit multilaterală» pe care a cunoscut-o. Venite tardiv, dar atît de oportun, cuvintele lui Ion Negoiţescu l-ar fi bucurat cu asupra de măsură pe monahul-eseist: «Cosmopolit prin însăşi cuprinderea îndeletnicirilor lui intelectuale, mai român totuşi ca N. Steinhardt n-a fost nimeni».”

Volumul cuprinde şi un număr de pagini excelente Repere biobliografice

Aflăm, cei care nu ştiam, că Steinhardt se naşte la Bucureşti în 1912. Îşi ia bacalaureatul în 1929 şi frecventează cenaclul „Sburătorul”, iar în 1932 îşi ia licenţa în Drept. Îşi ia doctoratul în Drept în 1936. În 1935 şi 1937 publică împreună cu Emanuel Neuman studiile Essai sur une conception catholique du Judaïsme şi Illusions et réalités juives. Colaborează la Libertatea şi la Revista Fundaţiilor Regale. După război, refuză să colaboreze cu noul regim. În 1960 este anchetat, apoi condamnat în „lotul Noica-Pillat” la 12 ani de muncă silnică. Trece prin închisorile Jilava (unde este botezat de părintele Mina Dobzeu), Gherla şi Aiud. Eliberat în august 1964, va reveni după câţiva ani în lumea literară prin traduceri, medalioane, cronici etc. În 1972 termină prima versiune a capodoperei sale, Jurnalul fericirii. Publică volume de eseuri şi de critică foarte bine primite, deşi unele sunt puternic cenzurate. Monah din 1980, rămâne activ pe terenul eseisticii şi al criticii. Se stinge la 30 martie 1989.

N. Steinhardt – Varia II. Editura Polirom. Seria de autor N. Steinhardt, ediţie îngrijită, studiu introductiv, note, referinţe critice şi indici de Florian Roatiş, repere biobibliografice de Virgil Bulat. 788 pag.