O carte pe zi: „Varşava” de Ana Donţu

„Am publicat o singură carte de poezie, «Cadrul 25», la Casa de Editură Max Blecher – declara într-un interviu Ana Donţu. A fost în 2015, nu ştiu în ce măsură se mai poate găsi în librării. Poezia mea s-a desprins treptat din jurnal, pentru că, dacă era ceva ce scriam constant, atunci asta era jurnalul personal. Era în timpul facultăţii, când stăteam la cămin, şi scrisul meu era oarecum aluziv, fragmentat, nu spuneam niciodată nimic până la capăt, era un fel de cifru ca să ştiu doar eu despre ce e vorba. Începusem să merg la cenaclurile literare din Chişinău, cenaclul lui Alex Cosmescu de la facultatea de litere, al lui Dumitru Crudu la sediul Uniunii Scriitorilor din Moldova, şi am observat asemănarea cu ce scriam eu, părţile comune, dar şi faptul că poezia contemporană îmi oferă multe posibilităţi de expresie în acest sens, prin urmare îi împrumutam tot mai des stilistica pentru a-mi clarifica imaginile interioare. Modificarea asta în scris mi-a transformat şi trăirile. Odată ce scriam despre ele altfel, le vedeam în altă lumină, erau mai intense. Trebuia să mă apropii ca să pot scrie despre ele, asta le făcea mai personale, mai ale mele. Cu timpul, poezia a substituit jurnalul. Asta s-a întâmplat la Sibiu, când ne-am adunat câţiva studenţi în jurul lui Radu Vancu şi am înfiinţat cenaclul Zona Nouă.”

Pentru cartea despre care vorbeşte, Ana Donţu a fost distinsă cu premiul „Tânărul poet al anului 2015“ la Gala Tinerilor Scriitori, organizată de Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti, Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu, Premiul Revistei „Accente“ şi Premiul Naţional „Iustin Panţa“. Grupaje de poeme din Cadrul 25 au fost traduse în engleză, suedeză, germană şi franceză. Cartea era, cum remarca Svetlana Cârstean într-o succintă prezentare de pe coperta a IV-a, un soi de manifest generaţionist, pe parcursul căruia se configurează „fotografia de grup“ a unei generaţii dezinhibate, eliberate de fetişuri.

Născută la 1 decembrie 1985, în Republica Moldova, Ana Donţu a absolvit Facultatea de Antropologie la Chişinău şi Facultatea de Litere şi Arte a Universităţii „Lucian Blaga“ din Sibiu. Cu volumul pe care-l prezentăm astăzi, ”Varşava”, a trecut de la poezie la proză. Cum scrie pe copertă, e vorba de „povestiri crude şi insolite despre alienare şi frumuseţe”.

Cartea este prezentată mai întâi de editori: „Ororile pe care le vei întâlni în acest volum – fie că este vorba despre o fetiţă superbă şi malefică, care-şi înfige un cuţit în corp, fie că asişti la un bal care se transformă într-o sinucidere colectivă ori la descoperirea unui cadavru pe malul unui lac – nu sunt gratuite şi nici întâmplătoare. Ele construiesc un univers aparte, cumplit, născocit de un singur personaj, care capătă diverse identităţi de-a lungul cărţii.” Apoi de Radu Vancu: „Cele opt povestiri care alcătuiesc volumul compun o atmosferă de coşmar lucid şi poetic, ca într-un Lynch mai intelectualizat, dar cu tropisme afective basarabene. Sunt proze stranii, cum le-ar fi numit Alexandru George, sau povestiri crude şi insolite, cu vorba lui Villiers de l’Isle Adam, obsedate toate de conjuncţia dintre alienare şi frumuseţe.”

Ana Donţu – „Varşava”. Editura Nemira, colecţia n’autor. 144 pag.