O carte pe zi: „Vechile drumuri. O călătorie pe jos”, de Robert Macfarlane

Şi aşa se alcătuieşte aproape o istorie culturală.

Una dintre cărţile britanicului Robert Macfarlane, născut în 1976, am mai prezentat-o în anii trecuţi, tradusă tot de Editura Polirom, „Lumea de sub noi. O călătorie în adâncul Pământului”, o fascinantă explorare a relaţiei noastre cu întunericul, cu ceea ce se află în adâncul pământului şi al minţii noastre, o carte mai fascinantă decât „Călătoria în adâncul Pământului a lui Jules Verne, de acum 150 de ani. Şi în care propune o întrebare zguduitoare: oare suntem nişte buni strîmoşi pentru Pământul viitorului?

Cartea pe care o semnalăm astăzi este tot o meditaţie asupra condiţiei noastre de oameni ai acestui timp, pornind tot printr-o învăluire: adică pleacă la drum pe drumeaguri, poteci şi cărări vechi care, toate, au în ele urme ale înaintaşilor („la fel ca şi animalele, şi noi lăsăm urme pe und epăşim, semne al tercerii noastre prin zăpadă, nisip, noroi, iarbă, prin rouă ori muşchi sau, pur şi simplu, pe pământ”). ”Numeroase regiuni încă mai păstreazăvechile drumrui care fac legătura între diverse locuri. şerpuind prin trecători sau ocolind munţi, ducând spre bisericisau capele, la rîuri sau la ţărmuri d emări. Istoria acestor locuri nu e întotdeauna fericită.” Robert Macfarlane e fascinat de asemenea drumuri, pe care le găseşte în Anglia, în Scoţia, în ţări vecine, le strîbate pa las şi scrie o carte fascinată pentru iubitorul de călătorii şi pentru cititorii nostalgici după o vreme în care se trăia mai liniştit.

Nu putem spune mai bine decât o spune Robert Macfarlane însuşi: „Această carte nu ar fi putut fi scrisă dacă aş fi stat pe loc. Subiectul ei este relaţia dintre drumuri, mersul pe jos şi imaginaţie şi multe dintre gândurile exprimate aici nu ar fi fost posibil să se nască decât călătorind. Ea narează povestea unei călătorii de două mii de kilometri sau chiar mai mult parcurşi cu piciorul de a lungul unor drumuri de demult, o călătorie în căutarea unui trecut făcută doar pentru ca să revin iar şi iar în prezent. E o explorare a fantomelor şi vocilor care bântuie cărările de demult, a poveştilor care le însoţesc, a pelerinajului şi fărădelegilor, a cântecelor şi cântăreţilor şi a continentelor stranii pe care diversele ţări le includ între hotarele lor. Mai mult decât orice, este o carte despre oameni şi locuri: despre drumeţie ca formă de introspecţie şi despre modurile subtile prin care noi suntem modelaţi de peisajele pe care le străbatem.”

Cartea este din 2012, când a fost bestseller vreme de o jumătate de an.

Robert Macfarlane - Vechile drumuri. O călătorie pe jos. Traducere din limba engleză de Roxana Truţă. Editura Polirom. 463 pag.