O carte pe zi: „Versuri şi uscate", de Grete Tartler

O antologie care răstoarnă perspectiva, începe cu ineditele şi merge înapoi în timp până la primul volum apărut, în urmă cu cincizeci de ani. Versuri strânse din 11 volume, plus inedite, plus o selecţie noncronologică din cele şase volume de poezii pentru copii, la care se adaugă fireştile inedite. În mod cert, cineva care vrea să cunoască poezia Gretei Tartler va fi nevoit să deschidă şi să tezaurizeze acest volum. Păcat, cum sublinia un critic literar care semnala antologia cvasicompletă, că lipseşte un capitol de referinţe critice din care cititorul să-şi poată face o idee despre receptarea cărţilor de poezie publicate, în timp, de poetă: "Apa vie", "Chorale", "Hore", "Astronomia ier bii", "Scrisori de acreditare", "Substituiri", "Achene zburătoare", "Materia signata", "Roşiile portocalii când sunt verzi sunt galbene", Rosa Mystica/Poeme greceşti", Cuvinte salvate", "Ba lauri, ba balauri (inedite)" (nu mai amintim aici şi tilurile volumelor de poezii pentru copii).

Cum rostul acestei rubrici a fost dintotdeauna doar unul de semnalare, pentru ca, în marea de titluri care apar la sute de edituri, cititorul să găsească măcar câte un reper, nu vom trece la consideraţii valorice, subliniind însă originalitatea şi subtilitatea poetei. Şi vom selecta două dintre poeme, spre a stârni interesul:

"Turturele pasc prin zăpadă/ grâul pus de Sfântul Andrei/ pe care l-am scos, să rămână verde, afară./ Par nişte miei – sau roboţi din sticlă şi fum,/ celulele marelui creier încercând să răspundă/ ce-i viaţa – şi deodată-şi iau zborul./ Vor afla vreun răspuns, chiar peste milenii?/ Le tot întreb, dar mereu le-am greşit/ numele. Am scris nurturele/ sau susurele, sau murturele –/ iar ele se fac negre hieroglife/ pe crengi invizibile./ Murmurul numelor încearcă să afle/ prin ce ne deosebim când zadarnic bat aripi,/ când le facem altora ceea ce nouă n-am face./ Poate şi-n soft-ul primordial i-o greşeală,/ dacă ne-a tot trimis, de milenii,/ ba lauri, ba balauri.// Însă deodată tresărim, zburând peste/ arborele evoluţiei speciei:/ uite o purcea în copac! ("Ba lauri, ba balauri")

Şi:
De la bunicul meu transilvan mi-au rămas/ o şa de lemn şi-o ţesală,/ nu doar inutile: de-a dreptul istorice/ azi, când nimeni nu ţine cai./ Parcă-l aud spunând: "Ai grijă,/ prin tot ce faci – se vede de ce eşti în stare"./ Am crescut, învăţat, trăit, am născut,/ am vândut şi am cumpărat, am scris şi am criticat/ am trasat hărţi, am ţinut lumea în echilibru./ Şaua de lemn e lângă pian, cu partituri,/ iar ţesala zăcea într-o ladă, uitată./ Într-o zi, dând de ea,/ am folosit-o drept perie: ne pregăteam/ de sărbătoare/ şi îţi spuneam/ că dacă ne îngrijim sinele, ne poate duce la ţintă./ Tu purtai fracul, eu, o mantie/ în culoarea fructului copt al răbdării./ Da, ar trebui ceva grijă, dar nici prea multă, râdeai,/ nici prea multă, căci până la urmă cât ne tot pregătim/ trece caravana şi în deşert/ cel ce rămâne singur dispare. ("Ai grijă")

Grete Tartler - "Versuri şi uscate. Antologie 1970-2019". Editura Junimea, colecţia Cantos. 354 pag.