O carte pe zi: „Viaţa cotidiană în ultimul deceniu al regimului comunist”, de Anamaria Sima

O tânără istoric (32 de ani), doctor în ştiinţe politice la Universitatea din Bucureşti, care a lucrat până nu demult ca cercetător la Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, iar acum este consilier CNSAS, a publicat la editura acelui institut o carte surprinzătoare despre viaţa de zi cu zi în ultimul deceniu al regimului ceauşist. Tânăra cercetătoare pleacă de la rezultatele uimitoare ale unor sondaje din 2018 potrivit cărora mai mult de jumătate dintre români au o părere bună despre Nicolae Ceuaşescu. Firesc, s-a întrebat: oare se trăia bine în comunism? Cum se explică nostalgia pentru comunism? Pentru a eplica rezultatele sondajelor nu ar trebui să uitm că o parte dintre respondenţii lor erau tineri în anii 80 şi poate nu regretă atât regimul comunist, cât propria lor tinereţe.

„Aşa cum o dovedeşte bibliografia cărţii semnate de Anamaria Sima – scrie istoricul Călin Hentea în prefaţa cărţii -, au fost publicate, mai ales după 2010, numeroase mărturii directe, elemente de istorie orală, documente din arhivele Securităţii care reflectă, în parte, viaţa cotidiană a românilor din anii ’80. Meritul şi originalitatea cărţii Aneimaria Sima este tocmai acela de a fi asamblat într-o construcţie unitară, într-un peisaj uman coerent şi convingător toate aceste fragmente despre viaţa noastră, a românilor de dinainte de 1989, o bucată însemnată din viaţa colectivă de atunci, despre care mulţi am uitat sau ne reamintim selectiv, în baza unor resorturi afective. Aşadar, cartea nu cuprinde revelaţii halucinante, lipsesc dezvăluirile senzaţionaliste, nu ţinteşte la nume răsunătoare din epocă. Această carte cinstită şi muncită cu har şi dăruire este despre românul simplu, românul de pe stradă, de la coada la benzină sau la ouă, despre românul din apartamentul întunecat, cu calorifere reci şi cu apă încălzită la reşou sau pe aragaz, despre românul exasperat de cele două ore toxice de emisie zilnică a televiziunii naţionale, despre tot ceeace nu ne este deloc comod să recunoaştem că am trăit nu demult, oricât de tare ne-a dezamăgit ceea ce a urmat sau oricât ne revoltă ceea ce trăim acum.(…)

De ce această carte poate fi administrată spre lectură ca medicament pentru vindecare de nostalgia ceauşistă? Pentru că fiecare mărturie, fiecare informaţie, fiecare argument cules şi pus în pagină de Anamaria Sima neutralizează o amintire deformată, o falsă percepţie, o prejudecată înţepenită despre cum trăia cu adevărat românul de rând în România ceauşistă. Promiscuitatea, absurdul, minciuna ubicuă asociată cu schizofrenia socială, mizeria şi frustrarea în care am fost nevoiţi să supravieţuim sunt devoalate la rece, dar fără nicio reticenţă, întru spulberarea oricăror iluzii sau năluciri comunistoid-naţionaliste. Pentru aceasta, Anamaria Sima îşi păstrează demonstraţiile la nivelul străzii, urmăreşte cotidianul cetăţeanului simplu, obişnuit şi anonim, evitând preţiozitatea emfatică a comentariilor geopolitice, pe care oamenii, în fond, obişnuiesc să le ignore, atunci, ca şi acum, făcându-se că le ascultă, doar pentru a nu părea obtuzi. Chiar şi banalele cărţi poştale folosite ca ilustraţii, care la vremea respectivă au fost editate în scop propagandistic, aşezate acum la locul potrivit în text, contribuie cu o mărturie iconografică în plus, asigurând un spor de autenticitate. Sunt astfel demolate false mituri ce au fost induse la vremea respectivă de formidabilul aparat de propagandă comunist şi perpetuate apoi, cu o perfidă subtilitate, de regimurile ajunse la putere după 1990.”

Anamaria Sima – Vârstele omului nou. Viaţa cotidiană în ultimul deceniu al regimului comunist din România. Prefaţă de Călin Hentea. Editura IRRD ’89. 256 pag.