O carte pe zi: „Viaţa mincinoasă a adulţilor” de Elena Ferrante

Al optulea roman al misterioasei romanciere care nici acum nu renunţă la pseudonimul ei, care a făcut-o celebră, este portretul unei femei în construcţie. Care începe cu fraza următoare: „Cu doi ani înainte să plece de acasă, tata i-a spus mamei că sunt foarte urâtă. Fraza asta a fost spusă în şoaptă. Totul a rămas pe loc. În schimb, eu m-am prelins şi continui să mă preling şi acum înăuntrul acestor rânduri care vor să-mi dăruiască o poveste în timp ce, în realitate, nu înseamnă nimic, nimic al meu, nimic care să fi început cu adevărat sau să fi ajuns cu adevărat la sfârşit; doar o învălmăşeală despre care nimeni, nici măcar cine scrie în aceste moment, nu ştie dacă include firul potrivit al unei povestiri sau e numai o durere încâlcită, fără mântuire.” Pe un site al internetului se spune că e romanul cel mai căutat de fanii scriitoarei.

Scriu editorii: „Lumea interioară a Giovannei se prăbuşeşte când îşi aude tatăl spunând că faţa ei îşi pierde drăgălăşenia şi începe să semene cu cea a dispreţuitei mătuşi Vittoria. Viaţa ei devine o căutare chinuitoare a oglinzii în care să se poată vedea cu adevărat. Giovanna se caută pe sine în două oraşe înrudite ce se urăsc reciproc: oraşul Napoli al înălţimilor şi al rafinamentului şi acelaşi oraş, dar al adâncurilor, un loc al excesului şi al vulgarităţii. Fata se mişcă între cele două realităţi înainte şi înapoi, fără a găsi răspunsuri sau o cale de a se salva, ajungând în schimb la o maturizare pe care nu a dorit-o şi care nu e nici pe departe atât de frumoasă pe cât a crezut ea.”

Este primul roman scris de Elena Ferrante după foarte tradusa „Tetralogie napolitană”. Fanii „vor regăsi şi în acest roman temele la care Ferrante se întoarce obsesiv: tensiunile dintre clasele sociale, suprapunerea frumuseţii şi a vulgarităţii, banii, prietenia dintre femei, relaţiile dintre mame şi fiice." (Times Literary Supplement)

Giovanna, eroina, are doisprezece ani la începutul romanului, şaisprezece la sfârşit, când îşi pierde virginitatea şi pleacă în lume. Părinţii ei sunt profesori, ea învaţă la un liceu de prestigiu, încearcă să înţeleagă lumea adulţilor, care i se relevă plină de ipocrizie şi minciuni, trădări, certuri. Ieşirea din copilărie e într-o lume în care îşi găseşte cu greu drumul. Un roman construit din contraste la tot pasul: dragoste spirituală şi dragoste fizică, adevăr şi minciună, bine şi rău, sărăcie şi bunăstare, lumină şi umbră. Limba marchează în roman teritoriul personajelor: cei care vorbesc italiana, cei educaţi, profesorii, şi cei care vorbesc în dialect, „cei de jos”; limba e frontiera. Eroina e la un moment dat obosită de cuvintele altora – „am nvoie să ştiu cine sunt cu adevărat şi ce personaj voi deveni.”

„Am limitat cât am putut de mult şi relaţia cu mama. Cu siguranţă m-am comportat aşa ca să mă simt eliberată de toate vechile constrângeri, ca să clarific că nu-mi mai păsa de părerea părinţilor şi a prietenilor, de valorile lor, de dorinţa lor ca eu să fiu conform imaginii lor despre mine.”

Rareori a fost surprinsă mai atent psihologia unei adolescente, formarea unei personalităţi şi momentele inefabile aproape ale tranziţiei spre adult. Toate într-o galerie de portrete remarcabile, de femei şi bărbaţi.

Câteva cuvinte şi despre noua colecţie Anansi, lansată în octombrie 2020. Spun editorii: Zeul Anansi a privit lumea din jurul său şi a văzut că era plictisitoare şi tristă, pentru că din ea lipseau poveştile. Nyame, tatăl său, le închisese într-o cutie, în ceruri, aşa că zeul păianjen s-a angajat să îndeplinească toate muncile la care-l supunea stăpânul zeilor, în schimbul eliberării poveştilor. Folosindu-şi isteţimea, Anansi a obţinut cutia şi a dezlînuit poveştile şi înţelepciunea în lume. Anansi Word fiction este acest univers al ficţiunii libere.

Traduceri existau cu duiumul în literatură noastră. De ce o nouă colecţie? Iniţiatorul ei, scriitorul şi editorul Bogdan Alexandru Stănescu precizează: „Sunt traduse premiile şi mai puţin cărţile nominalizate, sunt traduse cărţile care se menţin onorabil într-un top al vânzărilor, nu şi cele care devin încet-încet de referinţă, sunt traduse, în proporţie covârşitoare, produsele culturii anglo-saxone, ignorând faptul că şi în ţările învecinate nouă se scrie literatură de foarte bună calitate. O astfel de analiză ne-a condus la schiţarea unei noi colecţii, care-şi propune să fie un spaţiu în care să se regăsească toate acele cărţi pe care le căutăm pe piaţa noastră de carte, dar nu le găsim.”

Elena Ferrante – Viaţa mincinoasă a adulţilor. Traducere din italiană de Cerasela Barbone. Editura Pandora M, colecţia Anansi.302 pag.