O carte pe zi: „Viii” de Mihai Mârţu

Rareori am semnalat la această rubrică volume de poezie, apar atât de multe, încât, dacă m-aş opri asupra tuturor (sau majorităţii lor), ar copleşi cu totul celelalte genuri literare. Şi totuşi, am făcut-o atunci când am socotit - subiectiv, fireşte – că respectivele poeme se deosebesc radical prin ceva anume. Acesta este şi motivul pentru care semnalez astăzi un volum de poeme, tipărit de o editură despre care, din nou trebuie să precizez, nu se prea vorbeşte, care a publicat mai degrabă cărţi/albume de artă, între care unul excelent despre Roşia Montană, Masivul Cetate.

Autorul, despre care probabil foarte puţină lume ştie, este la primul volum, prin urmare un debut, apărut aproape la senectute. Se numeşte Mihai Mârţu, a fost/este om de televiziune, inginer electronist, şef al faimosului Car 5 al Televiziunii Române. Celebrul poet ieşean Liviu Antonesei a socotit că trebuie să însoţească acest debut cu un cuvânt „pentru un poet în toată puterea cuvântului”: „Înainte de a fi interesantă, bună, excelent cizelată, poezia, artă fiind, trebuie să fie frumoasă. MM debutează târziu, însă cu o poezie foarte frumoasă. Ca formulă, l-aş integra pe autor în grupul poeţilor ieşeni debutaţi în jurul anului 1970. Nu degeaba autorul alege motto-uri din Mihai Ursachi şi Dan Laurenţiu. Nu vorbesc despre epigonism aici, pentru că lirismul său este pe deplin asumat personal, este de o originalitate care nu poate fi pusă în discuţie. Dacă ar fi debutat atunci, fără îndoială că atât criticii, cât şi publicul l-ar fi asociat acelei celebre grupări poetice.”

Un volum aparent nostalgic, dar pe care îl poate deschide şi savura orice generaţie. Un volum elegant („un dar pentru îngerese” precizează autorul), cu doar paisprezece poeme, admirabil puse în pagină şi însoţite grafic de simboluri dacice, indiene, vikinge, celtice, mandale şi pentagrame care sugerează un anume filon religios.

Citez un poem („Tablou”), spre a fi convingător (absolut întâmplător este şi cel citat de Liviu Antonesei în cuvântul său însoţitor):

„Femei mă ispitesc grele, capacul să-l salt/ Şerpi, trandafiri şi inele se pun./ Luna argintează un petec de mare/ Pe când un delfin beat sângerează.// Un cal alb, cu pete negre, potcovit cu aur/ Iese cu spuma mării în zăbală/ Iar pe coapsa lui şade un corb/ C-o ramură de măslin sub aripă.// Pe grund Borges se plimbă cu Simurg,/ Care dansează pentru portretul artistului/ Îmbătrânit prea devreme,/ Iar în far, una dintre femeile lumii,/ Are nevoie de depărtare să privească/ Pescarul ce trage năvodul c-un delfin beat/ însângerat. // Aşa a fost. // Aşa va fi?// Răspuns-a corbul:// Nevermore,/ Neverencore”

Mihai Mârţu – Viii. Cuvânt însoţitor de Liviu Antonesei. Editura Heritage. 71 pag.