O carte pe zi: „Zoom” de Ioana Ieronim

Ioana Ieronim locuieşte de mulţi la Washington DC, revine adeseori în ţară, iar când nu o face, din fel şi fel de motive şi obligaţii, scrie versuri în care îi evocă pe cei rămaşi aici, cum se întâmplă şi în acest volum, în care „se surprinde pe sine coborând pe firul poveştilor vechi de familie, spre rădăcinile sale din satul de munte al copilăriei.”, un volum marcat de prezenţa unor fiinţe dragi, tatăl, mama, bunica, toate fiinţe protectoare.

„«Croşetez ciorapii ăştia pentru tine/ să mergi cu gândul meu bun pe drumul care/ mie nu mi mai e dat», mi-a spus ea/ cu ochii mari străbătuţi de lumină/ cum îi avea copil // Înserarea de vară târzie revărsa asupra noastră/ fantasma vieţii petrecute laolaltă/ dinainte de memorie şi timp // «Ciorapii ăstia sunt pentru tine», a repetat/ cu glas venind de unde n-o mai puteam ajunge/ Avea să plece curând, lucrul a rămas ca un cuib/ prins de andrelele delicate // firele de lână trecute prin mâinile ei/ de atunci îmi tivesc drumurile“.

O lume în care Ioanea Ieronim caută „harta nenumăratelor chipuri ale luminii/ măsura tandră a zilelor noastre“.

Versuri în care trecutul şi prezentul se întreţes, pentru că poveştile vechi trebuie spuse – cum ar fi povestea tatălui care „a fugit din prizonierat târându-şi piciorul rănit/ a supravieţuit cu frunze şi rouă până la marginea satului/ l-au găsit fără cu¬noş¬tinţă pe mirişte, l-au recunoscut/ l-au purtat pe braţe acasă // şi-a îmbrăţişat soţia tânără, copilul lăsat în leagăn la plecare/ a pornit rotiţele vieţii din nou, i-a dus pe ai lui la loc bun/ pentru o viaţă durabilă // când a fost mai greu, la el a găsit alinare oricine/ – în zâmbetul lui înflorit, neînvins de pe când/ s-a trezit copil orfan, crescut printre străini/ când ve¬nea, spuneau: te-am aşteptat ca pe un măr copt/ unde apărea ziceau oamenii: parc-a răsărit soarele“.

O poezie în care apar multe alte voci, pe alocuri narativă, pe alocuri un adevărat dialog, un zoom asupra lumii.

Iată o mostră de poem splendid („Inelul de aur”): „Oi, câini şi pui ţin de urât poetului în Ţara Galilor/ la răscruce de timp// o lalea mi-a răsărit din senin între pietre/ violete înfloresc pe caldarâm în oraşul american/ pustiu/ suspendat/ aşteptând - ce e mai rău. Şi după aceea?// Paşii nu ne duc departe la vremea asta/ însă privirea, da: când se-nalţă luna nouă/ atinge fruntea cu inel de au/ pentru noroc şi primenirea vieţii/ cum făceau din bătrâni// Când răsare luna nouă. cei dragi de departe/ vor simţi pe frunte atingerea inelului tău”

Pe coperta a patra a volumului, Fiona Sampson, poet britanic, comentează: „Ioana Ieronim scrie cu perfecţionismul unui spirit în permanentă mişcare. Pentru ea, poetul este, în acelaşi timp, protagonist şi martor, prezent, dar evadând continuu pentru a capta alte zone şi destine… Nu ştiu alt poet al generaţiei ei în Europa care să manifeste o asemenea flexibilitate, păstrându-şi distins, distinct, propria voce.”

Ioana Ieronim – Zoom. Editura Tracus Arte. 87 pag.