O carte pe zi: „Femei de Oscar”, de Melanie Benjamin

Scriu editorii: „În perioada trecerii de la filmul mut la cel sonor şi la începutul epocii de aur a Hollywoodului, două femei se împrietenesc pe platourile de filmare. Amândouă vor deveni legende vii ale cinematografului: una este Mary Pickford, <>, prima actriţă distinsă cu Oscar, care va domni literalmente peste lumea filmului, alături de soţul ei, Douglas Fairbanks; cealaltă este Frances Marion, printre cele mai talentate scenariste ale secolului XX, deţinătoare a două premii Oscar, dar şi regizoare şi corespondent de presă în Europa în timpul Primului Război Mondial. Romanul urmăreşte relaţia lor fluctuantă, care trece de la admiraţie reciprocă şi respect la neîncredere şi reticenţă. în acelaşi timp, amândouă sunt animate de aceeaşi dorinţă de a crea ceva uimitor, de a deschide drumuri noi şi, cu toate că ambiţiile lor se izbesc de împotrivirea bărbaţilor care conduc studiourile şi de prejudecăţile vremii, izbutesc să producă unele dintre cele mai mari succese de casă, scriind totodată pagini inedite în istoria filmului. Ştergând graniţa dintre ficţiune şi realitate, Melanie Benjamin vorbeşte în fond despre puterea femeilor de a schimba lumea.”

Autoarea, Melanie Benjamin, născută în 1962, a publicat sub acest pseudonim mai multe romane istorice, dar şi câteva care au ajuns bestselleruri – „Soţia aviatorului”, „Lebedele de pe Fifth Avenue”. Romanul pe care îl semnalăm astăzi a apărut în original în 2018.

„În epoca #MeToo, ‘Femei de Oscar’ este o mărturie bine-venită şi tulburătoare despre cum au reuşit două tinere să-şi facă o carieră la Hollywood. Melanie Benjamin descrie afecţiunea şi înstrăinarea dintre Mary Pickford şi Frances Marion cu intuiţie şi compasiune. În timp ce decernarea premiilor Oscar e umbrită de scandaluri de hărţuire sexuală, noi, cititorii, ne putem delecta cu această fină analiză a prieteniei dintre două vedete hollywoodiene care şi-au pus amprenta asupra evoluţiei filmului.“ – USA Today

„O poveste care a început cu două femei – la început, fetişcane, scrie Melanie Benjamin. Una cu păr ca aurul, cealaltă cu părul negru ca pana corbului. Stăteau împreună pe verandă şi priveau cerul înstelat al nopţii. Râdeau împreună pe platoul de filmare înţesat de reflectoare, aparate de filmat şi cabluri; Mickey, cocoţat în vârful unei scări, le tachina în timp ce jucau pietre şi se murdăreau pe mâini şi pe genunchi. Se bucurau de iubirea sinceră a celeilalte. Se îndrăgosteau, îmbătrâneau şi se acreau. Se simţeau singure.

Dar până la urmă ne-am iertat una pe alta, ne-am salvat una pe alta. Căci, dacă n-am fi făcut aşa, tot ce sacrificasem, fiecare reuşită, de la cea mai măruntă la cea mai însemnată, pentru care ne luptasem – filme, studiouri, Oscaruri, milioane de spectatori fericiţi după două ore petrecute într-o sală de cinema -, toate astea n-ar fi fost în zadar?

Mary şi cu mine eram aceste femei; noi eram fetele din fotografie, aceleaşi. Fetele ale căror inimi viteze şi iubitoare băteau la fel în piepturile lor ofilite, sub cămăşile de noapte de modă veche şi halatele comode de bunică. Fetele care am devenit în momentul când ne-am salutat în altă cameră cufundată în întuneric, cu mulţi ani înainte.

Fetele despre care credeam că s-au pierdut în haosul regretelor şi învinuirilor reciproce, de care nu scapi dacă vrei să supravieţuieşti în meseria asta lipsită de scrupule; în lumea asta nedreaptă. S-a dovedit însă că ele fuseseră tot timpul acolo, în rama de argint, prinse într-un moment de eternitate, neatinse de trecerea timpului.”

Melanie Benjamin – „Femei de Oscar”. Traducere din engleză de Irina Bojin. Editura Humanitas fiction, colecţia Raftul Denisei. 388 pag.