Expoziţia „România. Decembrie 1989” este structurată tematic, în două capitole.
Organizatorii proiectului şi-au propus ca primul capitol să ilustreze viaţa românilor în ultimii ani de existenţă ai regimului Ceauşescu, anii ’80, caracterizându-se ca o perioadă de privaţiuni economice şi sociale la care a fost supusă populaţia.
Acestor constrângeri li s-au adăugat politica represivă bine instrumentată de organismele partidului-stat faţă de orice manifestare anticomunistă, distrugerea patrimoniului monumental şi sistemizarea urbană şi rurală agresivă şi cultul personalităţii propagat de Nicolae Ceauşescu – particularitate specifică regimului comunist din România.
Astfel, secţiunea dedicată anilor ’80 cuprinde diverse mărturii fotografice şi documentare, obiecte muzeistice integrate într-un context scenografic sugestiv, scopul fiind acela al ilustrării coordonatelor opresive din România acelor ani.
Al doilea capitol al expoziţiei este dedicat Revoluţiei din decembrie 1989, care a culminat cu ceea ce părea imposibil – căderea dictatorului.
Semnificativele documente, fotografii, arme şi obiecte personale ale martirilor căzuţi la Timişoara, Bucureşti, Cluj-Napoca, în alte oraşe ale ţării în decembrie 1989, ilustrează Revoluţia care a pus capăt dictaturii comuniste în România. Tuturor acestor mărturii li se adaugă fotografii care evidenţiază evoluţiile politice democratice de la sfârşitul anilor ’80 din Polonia, Ungaria şi Cehia.