O recenzie sinceră. Merită să vezi filmul DUNE?

Cum a apărut univerul DUNE?

Dune nu este doar un film, la baza sa stă o serie de cărţi, despre care pot spune cu sinceritate că sunt o capodoperă. Dune, prima carte a seriei, a văzut lumina tiparului în 1965 şi a fost scrisă de Frank Herbert.

Frank Herbert(1920-1986), un rebel ce nu şi-a terminat studiile fiindcă dorea să mergă doar la cursurile ce îi plăceau, a lucrat în prima parte a vieţii în presă. În ziarele vremii Herbert a publicat şi primele sale poveşti SF, dar şi observaţii despre ecologie, una dintre pasiunile sale.

Ecologia a fost cea care a servit ca punct de plecare pentru carte. Dune cu planeta sa Arrakis a încolţit pentru prima dată în mintea lui Frank Herbert când a studiat deşertul din Oregon, SUA. În vârstă de 39 de ani atunci, el a propus soluţii pentru a opri extinderea fenomenului de deşertificare a zonei. Ideea de a trasforma deşertul arid şi lipsit de vegetaţie în ceva verde şi plin de viaţă este un aspect ce se găseşte obsesiv în carte. Documentarea secretelor deşertului a durat mai mulţi ani, iar în acestă perioadă Herbert sa bazat în mare pe banii obţinuţi de soţia lui.

Cartea a trecut prin mâinile multor editori înainte de a fi acceptată. După publicare, în 1965, cartea SF s-a bucurat de succes atât în zona criticilor cât şi a publicului comercial, dar nu suficient pentru a îi oferi lui Herbert şansa de a fi scriitor full time.

Cartea va creşte în anii următori şi va fi urmată de Mântuitorul Dunei(1969), Copiii Dunei(1976), Împăratul-zeu al Dunei(1981), Ereticii Dunei(1984) şi Canonicatul Dunei(1985). Opera lui Herbert a fost continuată şi după moartea sa de fiul său, Brian Herbert şi scriitorul Kevin J. Anderson.

DUNE este un punct de temelie al genului SF, dar şi Fantasy. Influenţele operei lui Herbert se simt de la ultra-cunoscuta serie Star Wars până la The Wheel of Time sau Game of Thrones.

Scurtă poveste a filmului: Fără spoliere

Povestea din Dune ne duce într-un viitor îndepărtat. Omenirea a colonizat planete, iar la conducerea universului cunoscut se află un imperiu. Pe tron se află împăratul Padishah, dar imperiul are şi o serie de case mari. Filmul se centrează pe disputa dintre casele Atredis şi Harkonnen, în care şi împăratul alege o tabără. În Dune călătoriile spaţiale de lungă distanţă sunt posibile, dar pentru acestea este nevoie de mirodenie. Mirodenia se găseşte doar pe planeta Arrakis, iar cine controlează acestă planetă poate obţine venituri considerabile. În contextul acesta plecarea subită a Casei Harkonnen de pe planetă şi aducerea casei Atredis pare mai mult ca sigur o capcană.

Arrakis, o planetă deşertică în care viaţa este aproape imposibilă, este locuită de fremeni ce au reuşit să se adapteze la mediul ostil. Într-un stil ce face trimitere directă la coloniasmul europen, populaţia indigenă cade pe loc secund . Străinii vin exploatează mirodenia şi pleacă, fără să le pese de populaţie ... chiar asuprind-o pentru a maximiza profitul. Totuşui, venirea Casei Atreides pare că va rupe acest lanţ al subjugării.

Poveste se centrează pe fiul Ducelui Leto, Paul Atredis, ce pare să aibă prin visele sale o legătură specială cu noua planetă şi oamenii săi. Filmul exploatează şi relaţia specială a lui Paul cu mama sa care face parte din Bene Gesserit, ordin ce influenţează politica şi destinul universului de mii de ani.

De aici povestea este presărată de intrigi politice, religie şi lupte spectaculoase.

A livrat filmul la nivelul aşteptărilor?

După cum am spus în deschidere nu este prima încercare de a aducepovestea pe marele ecran. În 1984 s-a încercat, dar filmul nu a livrat la nivelul aşteptărilor.

Un prin aspect pe care regizorul Denis Villeneuve l-a înţeles din eşecul lui David Lynch a fost acela că universul Dune este prea mare pentru un singur film. În 1984 s-a încercat includerea întregii poveşti într-un sigur film.

Astfel DUNE 2021 este după cum şi o replică din film o spune "doar începutul". Companiile producătoare, Legendary Pictures şi gigantul Warner Bros doresc ca DUNE să fie cel mai probabil o trilogie.

Filmul s-a bucurat de un cast de colecţie. Aş aminte aici pe Timothée Chalamet, Jason Momoa, Rebecca Ferguson, Javier Bardem sau Dave Batista.

Timothée Chalamet, în ciuda unor temeri iniţiale ale fanilor... chiar şi ale mele, a fost credibil în rolul lui Paul Atreides, personajul central al poveştii. Umorul executat foarte bine de Jason Momoa şi traspunerea reuşită făcută de Rebecca Ferguson a unui personaj aşa complex cum este Lady Jessica sunt puncte forte ce merită menţionate. La aspectele negative în reprezentarea personajelor voi menţiona alegerea făcută în cazul lui Thrufir Hawat care este jucat de Stephen Henderson. În carte "mentatul" ducelui este descris diferit.

Vizual filmul arată foarte bine. CGI este reuşit, un punct în plus pentru un film Warner Bros dat fiind trecutul studiolui în realizarea unor CGI-uri îndoielnice. Regizorul şi echipa de producţie au adus pe ecrane o lume similară şi pe alocuri identică cu cea pe care personal mi-am închipuit-o când citeam cartea lui Herbert. Scutul din univerul DUNE, un concept greu de reprezentat vizual, este un alt punct forte pe care îl voi da filmului.

Ca aspect negativ este de notat modul cum au fost ilustraţi viermii, ce au un rol important în film. Se putea face mai mult în opinia mea.

Producătorii filmului au păstrat povestea cărţii intervenind puţin în ea, iar personal găsesc acest lucru un MARE PLUS. Singura schimbare majoră este decizia de a păstra secret numele marelui trădător. În carte ştim de la început numele său şi vedem trăirile, îndoielile şi remuşcările sale, dar în film s-a ales să se păstreze suspasul. O decizie înţeleptă, deoarece mai adaugă o intrigă poveştii.

Costumele arată bine, iar dialogurile au păstrat pasajele savuroase. Din nou un plus.

Durata filmului este de 2 ore şi 35 de minute, chiar dacă în adâncul inimii aş fi dorit mai mult cred că durata este una corectă. În ziua de azi nu se mai poate face un film de 3 ore pentru cinema. Nu are post-scene credits pentru cei obişnuiţi cu stilul Marvel.

Trebuie să menţionez şi lucrul ce m-a enervat. Coloana sonoră a fost slăbuţă... se putea face mult mai mult aici. În anumite momente muzică estompa trairile persoanele şi încerca să ţi le inducă pe cele pe care producătoriile le doreau. Un mare minus la acest capitol.

Este un film "politically correct"?

Un aspect interesat este faptul că unul dintre personajele secundare este prezentat în film ca fiind femeie de culoare, faţa de carte unde este bărbat alb. Am mai observat câteva schimbări de rasă sau gen a personajelor faţă de carte, dar nu am simţit că acestea au schimbat povestea. Modificărea lui Liet Kynes în femeie, a fost bine venită. Astfel filmul s-a bucurat de un alt personaj feminin puternic.

Deci este filmul "politically correct"? Depinde ce întelegi prin acest lucru. Da, filmul reprezintă în mod echilibrat diferitele categorii de persoane, dar rasismul şi sexualitate nu sunt temele principale.

Concluzie. Merită să vezi filmul DUNE?

Răspunsul este DA. Filmul este o adaptare reuşită a unei opere extraordinare. Filmul păstrează curată povestea şi arată foarte bine vizual.

Dacă eşti un fan al cărţilor nu vei fi dezamăgit, iar dacă eşti nou în lumea DUNE filmul acesta serveşte ca un punct bun de plecare. Nu trebuie să ai cunoştinţe anterioare pentru a întelege filmul. Totuşi producătorii au decis să includă şi aspecte ce doar ochiul unui cunoscător al universului le poate vedea. Nu sunt elemente majore, dar fac deliciul unui cititor al cărţilor.

Temele din carte ce sunt prezente şi în film sunt foarte revelante pentru societatea noastră. După cum bine preciza o recezie din The New Yorker: E posibil ca DUNE să fie mai actual acum decât atunci când a fost publicat".

Filmul este făcut pentru a fi văzut pe un ecran mare. Recomand cinematograful, dar dacă nu aveţi posibilitate el va fi disponibil şi pe HBO.

Notă finală 9/10