,,Ochii pe mine!” Preotul Francisc Doboş: ,,Nimeni nu trăieşte fără privirea celuilalt! Altfel, la ce folosesc toate luptele noastre pe acest pâmânt?” / Actriţa Catinca Nistor: ,,Mi-aş dori să avem mai multă compasiune”

Ochii pe mine! ”, cu Vlad Craioveanu – invitaţi miercuri seara la Aleph News – preotul Francisc Doboş şi actriţa Catinca Maria Nistor.

Francisc Doboş, invitatul lui Vlad Craioveanu, este un preot atipic. Are ,,dezlegare” la glume şi ştie că atunci când vorbeşte despre Dumnezeu trebuie să fie totul cât mai credibil şi cât mai uman.
Povestim despre lecţiile pandemiei, despre bucuria de a dărui, despre adevărata frumuseţe care vine din bunătate, dar şi despre faptul că, până şi oamenii spirituali, duc luptele lor.

Preotul Francisc Doboş a studiat la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi, continuându-şi apoi studiile la Roma. A fost hirotonit preot în 2002. A fost purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti din 2011 până în ianuarie 2020. În prezent, este preot la Parohia Catedralei Sfântul Iosif, din Bucureşti, responsabil cu Oficiul Noii Evanghelizari şi promovarii umane.

Invitatul lui Vlad Craioveanu explică înainte de toate ce înseamnă această titulatură şi ce presupune, de fapt, misiunea lui.

,,Resposabil de ce? – Marketing spiritual... Eu aş zice mai degrabă condiţie spirituală pentru cei care vor să facă şpagatul spiritual. De ce noua Evanghelizare? – Şi eu mă întreb, nu prea îmi place titulatura, dar de ce ar fi nevoie? Pentru că nu mai vorbesc oamenilor nici la mintea lor şi nici la inima lor. Cum poţi să vorbeşti despre Dumnezeu ca să fie un Dumnezeu credibil? Umanitate îmbibată în Divinitate. Avem nevoie de indicatoare spirituale, umane. De aici, nevoia de repere, de modele, de oameni care să fie credibili. Pe toţi ne bântuie necuratul şi ne dă târcoale. Şi oamenii spirituali duc luptele lor.”

F. Doboş: ,,E o interesantă idolatrie pentru mulţi, pentru că apelează la Dumnezeu din interes”

Francisc Doboş face – cu ochii preotului, care a văzut şi a ascultat multe poveşti de viaţă – o analiză a creştinismului de interes. Mai exact, ,,un Dumnezeu bancomat”, folosit şi invocat atunci când suntem la ananghie.

,,Dumnezeu bancomat. L-am folosit prea mult. Ne-am dus doar atunci când aveam nevoie. Puneam moneda noastră ca să obţinem mai mult. Era un fel de fond de investiţii. E un fel de creştinism idolatru, de interes. Ne ducem şi punem mâna, fie că mergem la Biserică, ne închinăm, facem toate cele sfinte, dar motivul poate fi doar acesta. Devine ca o monedă. Eu plătesc lui Dumnezeu prin “prestaţia” mea bună, spirituală. Mă duc la Biserică, mă rog acasă, fac faptele mele bune, dar ca un fel de taxă spirituală. E o interesantă idolatrie pentru mulţi pentru că apelează la Dumnezeu din interes.”

F.Doboş: ,,Îl rog pe Dumnezeu să mă facă un om mai frumos”

Părintele Francisc Doboş mărturiseşte că adevărata bunătate vine din frumuseţea relaţională care nu are nevoie nici de like-uri, nici de share-uri.

,,Eu îl rog pe Dumnezeu să mă facă un om mai frumos. Adevarata bunătate vine dintr-o frumuseţe. Acea frumuseţe care este relaţională, care nu are legătură cu pozele de pe Instagram şi acea frumuşete devine bunătate. Omul bun devine frumos. Frumuseţea este relaţională. Şi cine este pătruns de frumos devine şi bun.”

F. Doboş: ,,Nu avem exerciţiul să stăm cu noi, să avem timp de calitate şi cu noi înşine”

Vorbeşte şi despre perioada pandemiei care, fără îndoială, ne-a schimbat tuturor existenţa. Însă, dincolo de angoase, de temeri, de pierderea celor dragi, părintele Doboş susţine că pandemia ne-a făcut să alergăm mai mult înspre noi înşine, să căutăm mai mult în geografia noastră interioară şi să ieşim din zona noastră de confort.

,,S-au schimbat foarte multe. Dar poate nu am pierdut esenţialul. Poate avem nevoie să vizităm o altă geografie, aia a mea. Mergând în vacanţe, mergând la prieteni câteodată era o modalitatea de a fugi de mine. Nu avem exerciţiul să stăm cu noi, chiar şi cu singurătatea mea. Să avem timp de calitate şi cu noi înşine. Atunci când nu ştiu să stau cu mine caut în celalalt motive de distracţie, de show. Viaţa nu poate fi trăită ca un drog. Avem un univers atât de mare în noi înşine pentru a ne vizita. De ce să ne speriem de noi? Suntem vulnerabili şi ne este frică să recunoaştem lucrul acesta.”

F. Doboş: ,,Like-urile se pot da şi altfel, relaţional”

,,Dumnezeu petrece fericirea în timpul meu. Dacă reţeaua de socializare devine ochiul meu, pentru că atunci când mă proiectez acolo nu reuşesc să fiu fizic cu cei de lângă mine, atunci devine o problemă. Like-urile se pot da şi altfel, relaţional. Prin toamnă, văzusem o maşină superbă în Bucureşti şi i-am dat like, l-am claxonat. Haideţi să fim creativi!”

F. Doboş: ,,Avem nevoie să fim pescuiţi din frica noastră şi să fim introduşi în viaţă”

Părintele Francisc Doboş îţi vorbeşte şi despre marele univers al fricilor, al temerilor nostre din care aveam  nevoie să fim scoşi, să fim salvaţi. Ne spune însă, că pioşenia nu se demonstrezează doar în perioada sărbătorilor, când dăruim – aşa cum spune el – ,,punând puţină pudră de bunătate, pentru a ne anestezia conştiinţa.”

,,Nu mai vedem ceea ce este evident astăzi, nu avem ochi spirituali, acele antene pentru lucrurile care contează. Ne îmbătăm de consumerism, ne drogăm cu plăcerea şi uităm de noi. Peştele trăieşte în apă. Omul se îneacă în apă...În apa vieţii am putea spune. Cu toată această imagine, noi trăim în această apă a noastră a preocupărilor, a drogului relaţional, a fricilor noastre. Avem nevoie să fim pescuiţi din frica noastră şi să fim introduşi în viaţă. Nouă ne pare câteodată că vieţuim, dar poate că doar supravieţuim.

Chiar dacă mimăm relaţiile nostre, că ar fi totul perfect, nu e chiar aşa. Cine ne umple de viaţă sau de divinitate? Pentru că setea noastră de viaţă este divină, eternă, veşnică şi încercăm să o umplem cu lucruri, cu tot felul de plăceri cât mai mari, cu vizite, cu toate călătoriile nostre, cu orice. Mai apoi vedem că nu acolo este veşnicia şi rămânem cu un gol. De aceea, nu că avem nevoie de Dumnezeu....Este esenţial.”

F. Doboş: ,,Nimeni nu trăieşte fără privirea celuilalt”

,,Omul frumos nu are nevoie să-şi numere like-urile. Este adevărat, că nimeni nu trăieşte fără privirea celuilalt. Dacă nimeni nu mă priveşte, eu mor! Altfel la ce folosesc toate luptele, toate egoismele noastre pe acest pâmânt?”

Într-o perioadă care ne-a schimbat tuturor vieţile, Francisc Doboş are un mesaj pentru copii, părinţi şi profesori.

,,Să ne bucurăm de viaţă! Noi credem că o pandemie ne-a pus în criză. De fapt, nu-i adevărat. Ne schimbă obiceiurile sau comodităţile noastre. Lupta poate să scoată din noi, adevărata capacitate, creativitatea. În vreme de pandemie, chiar dacă s-au schimbat toate, oamenii spirituali au ştiut să facă Rai din ce au avut”

Actriţa Catinca Nistor, despre dorinţe, speranţă şi optimism: ,,Viaţa începe azi!”

Cu actriţa Catinca Maria Nistor, invitată în partea a doua a emisiunii, facem un bilanţ al anului 2020, şi aşteptările pe care le are de la 2021. Povestim despre vise, despre un an care ne-a resuscitat existenţa, despre fapte bune, tradiţii şi colinde.

,,Da, este un bilanţ pe care cred că-l facem cu toţii la sfârşit de an. Dar, din cum îmi ies mie socotelile până acum, sunt pe plus, mai am de dat şi la alţii. (…)  Deşi anul acesta a fost foarte provocator şi a testat tuturor limitele, aş dori să avem mai multă compasiune. În primul rând faţă de noi şi apoi faţă de ceilalţi. Vremea bilanţurilor se apropie la sfârşit de lună. Dar, un prieten apropiat are o vorbă şi spune aşa: viaţa începe azi!”

C. Nistor: ,,Aş merge în Peru, aş merge într-o junglă…”

Actriţa Catinca Nistor mărturiseşte că îi lipsesc mult călătoriile, în special cele care să o scoată din zona de confort. Aşteaptă însă ca 2021 să fie mai darnic în această privinţă!

,,Nu-mi doresc nimic. Mi se pare că sunt exact unde trebuie. Aş merge în Peru, aş merge într-o junglă, aş ieşi din zona de confort. (…) Mi-aş fi dorit să-l cunosc pe Mircea Eliade, pe Constantin Brâncuşi şi pe Maria Tănase. Mai mult pentru poveştile de viaţă şi pentru a-i descoase despre structura interioară.”

Catinca Nistor, despre optimism şi speranţă:,, Azi eşti 60% optimist, mâine poate va fi mai rău!”

,,Ascult muzică. Sunt optimistă. Aşa este structura mea. Sunt mai mult optimistă decât pesimistă, dar am şi momente în care tind să văd lipsurile. Chiar am făcut o măsurătoare astăzi. Eu cred că datele fluctuează. Azi eşti 60% optimist, mâine poate va fi mai rău. Ascult muzică. Muzica mă ajută foarte mult.”

Catinca Nistor recunoaşte că, în ciuda faptului că a fost un an cu hopuri, are motive să fie profund recunoscătoare.

,,Familia mea şi oamenii din jurul meu sunt sănătoşi, sunt bine. Deşi a fost un an cu multe hopuri, personal, consider că este cel mai bun an de până acum.”