,,Ochii pe mine!”. Actriţa Maia Morgenstern: ,,Suferinţa este materie primă pentru artă. În altă parte sunt reticentă: a nu zgândări o rană care nu-i a ta pentru a manipula!”

Ediţie specială ,,Ochii pe mine!, vineri seara, cu Vlad Craioveanu. Un interviu de colecţie, având-o invitată în platoul Aleph News, pe Maia Morgenstern, marea doamnă a teatrului şi filmului românesc.

O discuţie despre adevărurile din teatru, dar mai ales despre curajul de a spune adevărul, oricât de incomod ar fi el. Despre măştile pe care acceptăm sau refuzăm să le purtăm, despre autoironie, despre suferinţă în artă, despre roluri care te transformă şi lase urme adânci.

Maia Morgenstern mărturiseşte că nu îi place superficialitatea şi că îţi doreşte ca să fie percepută fix aşa cum este: un om cu lumini, cu umbre, cu dezamăgiri. Motto-ul după care invitata lui Vlad Craioveanu se ghidează în viaţă este: ,,Fericit şi puternic eşti atunci când iubeşti, fără să aştepţi nimic în schimb”.

,,Am fost percepută ca fiind o persoană distantă”

Şi fiindcă tot suntem la capitolul distanţare socială, actriţa spune despre ea că este percepută ca fiind o persoană distantă.
,,Sunt oameni care sunt distanţi, care trăiesc în lumea lor şi altfel cu o trăire foarte profundă, pe care nu simt nevoia s-o manifeste. Am fost percepută ca fiind o persoană distantă. Nu simt nevoia să mă pup cu cineva cu care nu simt nevoia să mă pup neapărat.”

Maia Morgenstern, despre adevărul din teatru: ,, Îţi trebuie mult curaj!”

,,Discuţia asta se poartă de foarte multă vreme. Şi de ce teatru, şi cum e teatru şi dacă teatru. Cum este arta spectacolului. Teatrul se transformă, se preface, se caută pe sine, se disepează. Am pornit de la măşti, nu vrem măşti, le refuzăm, le acceptăm, le supunem, le opunem. Mergem înainte cu viaţă. Nu am venit aici să dau lecţii nimănui, ci să port un dialog onest.
Teatrul este adevăr. Nu ţin neapărat să fiu originală în fiecare zi şi inventez o altă apă caldă. Cum facem teatru foarte adevărat? Ce ne cerem unul altuia? Asta ne cere publicul nostru? Asta ne cer profesorii noştri? Teatrul egal adevăr, egal viaţa. Adevărul, îţi trebuie mult curaj să adevărul.”

Maia Morgenstern: ,,Nu sunt eu”, un spectacol, o biografie, o poveste despre adevăruri incomode

,,Teatrul este jocul adevărului. Mi-a fost aşa de drag şi ascultam zâmbind cum m-aţi prezentat şi vă mulţumesc pentru că m-aţi prezentat aşa. Imediat îmi aduc aminte şi vă prezint cu mare drag un proiect care s-a născut din jale. «Nu sunt eu » este un spectacol, o biografie, este o poveste în care nu pot să spun altceva decât adevărurile incomode. Pentru că adevărurile pot fi de mai multe feluri. Există adevăruri incomode şi trebuie să îţi iei inima în dinţi şi să poţi spune un adevăr.

Că devii mai puternic prin vulnerabilitatea prin care treci. Suntem un conglomerat. Avem faţete şi când nu avem destulă putere, pentru că o amintire, cel puţin în cazul meu, când vine o amintire dureroasă, evadez. Pur şi simplu alunec, mă agăţ de altceva. De amintiri înduioşătoare, de râsul lumii, de autoironie. Autoironie este un aliat puternic al meu, pe care mă bizui. Autoironie egal vaccin.”

M. Morgenstern: ,,Suferinţa este materie primă pentru artă”

Marea actriţă a teatrului şi filmului românesc mărturiseşte franc că suferinţa este, într-adevăr, materie primă pentru artă, respectând însă rănile celuilalt.

,,Suferinţa este materie primă pentru artă. În altă parte sunt reticentă. A nu zgândări o rană care nu-i a ta pentru a manipula. Dar, suferinţa este materie primă pentru artă în general. Dar a fi atent la suferinţa din jurul tău, cred că e onest. Pentru arta teatrului, a rezona la suferinţa ce nu-i atât de departe de tine,a nu fi orb şi închis în turnul tău de fildeş, este foartă important.”

Rolul vieţii sau rolurile vieţii? – Ce alege un mare actor?

,,Cred că aş fi nedreaptă acuma faţă de tot ceea ce s-a întâmplat în cariera mea artistică, dacă aş numi un rol sau altul. Numai de dragul de a vă surprinde,voi spune Marguerite Gautier, Dama cu camelii, în regia lui Răzvan Mazilu. (...) N-avea nimeni încredere în noi, repetam pe nişte culoare. Doi bani, la propriu şi la figurat, nu dădea nimeni pe noi atunci şi am vrut să se nască acest spectacol.”

M. Morgenstern: ,,Este cazul să înţelegem şi să ştim ce avem de făcut”

Actriţa îţi vorbeşte şi  despre statutul de angajat, amintind un episod de acum 30 de ani, când, după multe evaluări, a fost angajată la Teatrul Naţional din Bucureşti.

,, Statutul de angajat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată da, am trecut un concurs... mai multe la viaţa mea. Pe acesta l-am luat la Teatrul Naţional din Bucureşti. Trei zile de concurs. A fost o comisie la Teatrul Naţional acum fix 30 de ani, din personalităţi mari, personalităţi ale Teatrului Naţional. O întreagă comisie ce a evaluat prestaţiile noastre. Trei zile de cântat, dans, monolog, felul în care te potriveşti într-o echipă, într-un colectiv, într-un ansamblu.

După trei zile de examen, de concurs în toate felurile, întreaga comisie, în frunte cu Andrei Şerban, evident, a decis care sunt cei care vor ocupa posturile: 20 de tineri, le vremea aceea. Vorbeam despre statutul de angajat, vorbeam despre ce presupune lucrul acesta pe perioadă nedeterminată.Vorbim care sunt obligaţiile, statutul unui angajat. Noi, artiştii, numai printre stele şi cu picioarele înfipte în pământ. Este cazul să înţelegem şi să ştim ce avem de făcut, cum avem de făcut, cum răspundem, slujim statutului nostru.”

M. Morgenstern: ,,De domnul Victor Ioan Frunză mă leagă o mare prietenie”

Regizorul Victor Frunză s-a alăturat şi el prin telefon emisiunii, cei doi mărturisind că îi leagă o frumoasă prietenie.
,,Spectacolul  «Nu sunt eu » ne-o arată pe Maia în postura de scriitoare, nu numai de actriţă. În scenariu şi în carte, Maia Morgenstern se povesteşte pe sine (...) Chiar şi acum la Teatrul Evreiesc într-o perioadă foarte grea, o văd, observ cum îşi continuă demersul netulburată. O descrie numele dânsei, Steaua Dimineţii, Luceafărul”, susţine regizorul Victor Frunză, întrebat de Vlad Craioveanu cum ar caracteriza-o în câteva cuvinte pe marea actriţă.

M.Morgenstern: ,,Oare frumuseţea nu este şi-n ochii privitorului?”

,,Ce înseamnă actor prost? – Un om care a trecut prin nişte examene, nişte verificări, cineva s-a uitat la el şi nu l-a oprit să-i spună stop. Nu caut vinovaţi şi victime. Cineva ce este actor astăzi sau este prost într-un anumit moment. Sau este prost condus. Sau nu este bine ce face. Te mai întreb oare frumuseţea nu este şi-n ochii privitorului? Cine spune, cum spune? ”

Maia Morgenstern, despre suişuri şi coborâşuri în viaţă şi în teatru

,,Au fost suişuri, au fost coborâşuri, au fost nedreptăţi, au fost neînţelegi. Au fost multe roluri pe care le-am pierdut. Nu de puţine ori nu mă potrivesc. Cu o situaţie, cu un context, cu un regizor. (...) Nu multe, dar au fost şi astfel de cazuri. O nemultumire, o amărăciune profundă. Nu îmi este bine! De ce să mă las umilită? Acum 40 de ani, pe vremea mea şi asta se mânca cu lingura, un soi de umilinţă adâncă: dacă nu eram eu, erai nimic!”

M. Morgenstern, despre filmul ,,Patimile lui Hristos”: ,,Port încă cicatricele.”

,, Întâlnirea cu Mel Gibson. Pentru unii spectatori, filmul a fost prea dur. Sunteţi constient de toata controversa ce a însotit filmul. A durut groaznic. Controversa s-a lăsat cu atacuri asupra actorilor, la propriu. Am fost atacată la modul propriu. La conferinţele de presă îmi era teamă să înţeleg ce mă întreabă. Eu port încă cicatricele. M-au atacat întrebându-mă “de ce ai îndrăznit sa joci în filmul ăsta?” Şi dintr-o parte şi din alta mă întrebau lucrul acesta.

Pe lângă aceste lucruri mai puţin plăcute, au fost şi părţi bune. Filmul a fost foarte vizionat. Foarte mulţi oameni l-au privit, l-au judecat şi este normal. Ţin minte distinşii intelectuali de pe aici cum au aruncat cu pietre. Vorbeam despre dreptul fiecăruia, de a accepta, de a nu accepta.
Ooo, ce au aruncat cu pietre in mine. Mel Gibson i-a scris o scrisoare directorului de atunci al teatrului, să-i ceară voie să mă aibă la filmări. Toată lumea este flatată, dar se respectă nişte reguli şi nişte proceduri. Sunt lecţii importante în care suntem conştienţi că suntem oameni şi ne supunem legilor româneşti. Şi atunci am şi dreptul să spun respect legea, respect!”

Despre mesajul postat pe Facebook în legătură cu pensionarea sa, actriţa mărturiseşte: ,,Cred în contracte, le respect şi le citesc bine. Când o să vină vremea, va veni şi pensionarea. Societatea nu este un elastic. Oamenii vin, se dezvoltă şi pleacă. Legea trebuie respectată. Dar, atâta cât eşti sub contract, respectă-ţi contractul.”

Maia Morgenstern: ,, S-a întâmplat o dată să cadă microfoanele, să cadă curentul şi a rămas tehnica”

,,Jucăm în aer liber. Am jucat toată vara, prin toţi boscheţii, prin toate spaţiile. Dacă avem tehnică vocală, acoperim noi amplificarea, ne descurcăm. S-a întâmplat o dată să cadă microfoanele, să cadă curentul şi a rămas tehnica.

Tehnica vocală, o lumânărică aprinsă pe o masă şi tehnica. Şi am acoperit ce am avut de acoperit. A mers. Nu am renunţat. Mergem mai departe dacă avem tehnică, dacă ştim ce avem de făcut. Şi lumina a căzut. Şi lumina, şi sunetul, şi tot. Am avut o lumânărică. Păi cum erau spectacolele pe vremea lui Caragiale?”