Presa rusă critică vehement cel mai recent film al lui Nikita Mihalkov

Al treilea film din seria „Soare înşelător/ Burnt by The Sun” – „Utomlyonnye solntsem 2: Tsitadel” (Soare înşelător 2: Citadela) – a fost proiectat în premieră miercuri şi lansat joi în cinematografele din Rusia.

Pelicula urmează filmelor „Soare înşelător” (1994) şi „Soare înşelător 2: Exodul” (2010) ale celui mai cunoscut regizor rus în viaţă, care este şi protagonistul seriei.

„Parodie a actorilor între ei”, scrie cotidianul liberal Kommersant, în timp ce jurnalul financiar Vedomosti consideră filmul o „fantasmagorie fără surprize”, iar popularul cotidian Moskovski Komsomolets notează că pelicula lui Mihalkov este „despre el însuşi”.

Radu Jude a câştigat Ursul de Argint pentru cel mai bun scenariu la Berlin. Mesaj anti-extremişti al regizorului român: „Sper doar ca festivalul de anul viitor să nu se deschidă cu filmul Triumph of the Will al lui Leni Riefenstahl!”

În primul film „Soare înşelător”, care a câştigat marele premiu al juriului la Festivalul de la Cannes, precum şi Oscarul pentru cel mai bun film străin, Mihalkov plasa o familie, a generalului Kotov, interpretat de el însuşi, în contextul represiunilor staliniste din anii 1930.

Cea de-a doua parte, „Exodul”, concepută ca un răspuns din perspectivă rusă la felul în care cinematografia americană a ilustrat cel de-Al Doilea Război Mondial, îl prezenta pe generalul Kotov ca erou pe front, după ieşirea sa din gulag. Filmul nu a fost receptat favorabil nici de publicul rus, nici la Festivalul de la Cannes în 2010.

În cea de-a treia parte, lansată pe marile ecrane în Rusia în preajma sărbătoririi victoriei asupra Germaniei naziste din cel de-Al Doilea Război Mondial, Nikita Mihalkov îşi plasează eroul în fruntea unui grup de mii de civili pe care Stalin vrea să îi vadă masacraţi în faţa unei citadele ocupate de nazişti, pentru a-i acuza pe aceştia din urmă.

În afară de faptul că rolul principal este interpretat de regizor, fiicele acestuia, Anna şi Nadia, sunt de asemenea în distribuţie, ceea ce a enervat presa, în contextul polemicii cauzate de megalomania atribuită lui Mihalkov, prietenia cu premierul Vladimir Putin pe care o afişează cineastul şi girofarul oficial pe care îl are la maşină.

„Mihalkov ar fi putut face un mare film despre o mare victorie. Ar fi trebuit să se lipsească de copiii lui”, scrie Moskovski Komsomolets, remarcând că, în schimb, regizorul a făcut un film „despre el însuşi”. „Este excesiv, grandilocvent, bunul gust îi lipseşte cu desăvârşire, în special în comparaţie cu filmul din 1994”, adaugă publicaţia.

În cariera sa, Nikita Mihalkov a primit peste 50 de premii, printre care Oscarul şi marele premiu al juriului la Festivalul de la Cannes, în 1994, pentru „Soare înşelător”, premiul special al Festivalului de Film de la Veneţia, în 2007, pentru „aportul genial adus cinematografiei”, şi, tot la Veneţia, Leul de Aur pentru „Aproape de cer” (1991). În 2008, Nikita Mihalkov a mai primit o nominalizare la Oscar, la categoria „cel mai bun film străin”, pentru „12”. „Bărbierul din Siberia”, alături de „Soare înşelător”, „Aproape de cer” şi „Ochi negri” rămân unele dintre filmele memorabile ale cinematografiei ruse.

În vârstă de 65 de ani, Nikita Mihalkov este fiul poetului Serghei Mihalkov, care a compus, în timpul regimului lui Stalin, versurile imnului sovietic. De altfel, Nikita Mihalkov i-a promis deja premierului Vladimir Putin că va compune o nouă versiune a imnului naţional al Rusiei.