OMAGII pentru Regele Mihai | Oamenii de cultură reacţionează pe reţelele de socializare: "Majestate, să ne ierţi!"

"Ce-a însemnat Regele Mihai pentru mine, care m-am născut într-o republică socialistă de sorginte comunistă şi care nu am vorbit cu el niciodată?

Ca şi Corneliu Coposu şi ceilalţi supravieţuitori ai holocaustului comunist, Regele Mihai a însemnat pentru mine SPERANŢA. Mică, plăpândă, nebunească – speranţa. Speranţa că România s-ar putea întoarce într-o zi în normalitate. Ceea ce nu s-a întâmplat. Speranţa că am putea închide cu adevărat oribila paranteză a istoriei, cumplita gaură neagră în care căzuse un neam întreg, şi nu numai el. Ceea ce nu s-a întâmplat.

De la Burebista la Regele Mihai, ţara mea n-a fost niciodată republică, prieteni! România are în spate două milenii de monarhie, în diferite forme. Iar Regele Mihai, cu destinul lui dramatic, pe alocuri chiar tragic, a întruchipat la vârf valorile monarhiei.

Sunt fericit – nu bucuros, nu încântat, ci chiar fericit – că m-am aflat în stradă, în faţa Bisericii Sfântul Gheorghe, în acel aprilie de neuitat, alături de un milion de români. Şi pe Calea Victoriei, în faţa balconului din care Regele ne-a salutat. N-am avut parte de mai mult, dar sunt fericit şi cu atât!

«Cu el, moare o lume care credea în alte valori», scria acum câţiva ani un elev de liceu despre Corneliu Coposu. Lumea aceea a mai supravieţuit însă, un pic, prin firul de aţă tot mai subţire al vieţii Regelui Mihai.

Niciodată, pentru mine, «fostul»! El e şi acum şi va fi mereu regele meu!

Da, plâng scriind, aproape în hohote, dar nu mi-e ruşine.

La revedere, Majestate, Dumnezeu să vă odihnească!

Iar pe noi să ne salveze cumva. Dacă se mai poate." (Tudor Călin Zarojanu, scriitor şi jurnalist)

"Mihai I, ultimul rege al românilor, a plecat la Domnul, unde îi va fi mult mai bine decât i-a fost printre noi. Am rămas unii cu alţii şi nu ştiu un moment mai greu în istoria noastră recentă în care să fim singuri de Rege. Ne golim de simboluri în timp ce ne umplem de vorbe goale. Pune o vorbă bună la Făcătorul nostru, al tuturor, majestate, căci suntem tare, tare împuţinaţi şi ne e frig mare unii de alţii. Regele a plecat dintre noi în iarna vrajbei noastre. Lumină lină, majestate! " (Ana Barton, scriitoare)

"Ce personaj tragic! Un om moral, drept şi bun, de care destinul şi-a bătut joc în mod constant. De fapt, să fim mai precişi, putem înlocui cuvântul «destin» cu România. Căci toate palmele le-a primit chiar de la românii lui.

Ne-am prosternat în faţa tuturor ticăloşilor, dar ne-am pălmuit şi ne-am scuipat regele.

Odihnească-se în pace!" (Cezar Paul Bădescu, scriitor)

"Un mare om al României a plecat puţin. Atât de mare încât România făcea parte din numele său.

Dumnezeu să îl odihnească!" (Adrian N. Ionescu, scriitor şi jurnalist)

"Am sperat până azi că Regele Mihai I va trăi şi în anul 2018, pentru a da cu viaţa Lui greutate simbolică Centenarului Marii Uniri. N-a fost să fie.

Moartea Regelui ne găseşte dezbinaţi, dar in vreme de pace şi în locul nostru firesc în lume. Facem parte din NATO şi din Uniunea Europeană şi, în pofida a ceea ce ne desparte, firele prin care suntem apropiaţi sunt mai trainice decât motivele pentru care ne certăm.

Moartea Regelui Mihai, sunt convins, ne va reaminti de ceea ce ne uneşte, la fel cum, cu ani în urmă, Regele ne amintea acest lucru în mesajele Sale către ţară, pe când era în exil şi îl ascultam la Radio Europa Liberă. În extraordinarul Său discurs din Parlamentul României, primul după şaizeci de ani, discurs cu valoare testimonială, Regele s-a întors cu faţa spre viitor. Citez aici din finalul acestui discurs, cu speranţa că vom folosi cuvintele lui Mihai I ca pe un motto al viitorului nostru:

«Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.

Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi.

Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi.

Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna.

Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume.

Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!»

Vă mulţumim, Sire!" (Cristian Teodorescu, scriitor şi jurnalist)

"Dumnezeu să-l odihească pe Regele Mihai! L-am cunoscut, onorat şi melancolic, pe acest mare timid surprins de istorie în situaţii predominant tragice.

Doi dintre strămoşii săi au contribuit decisiv la naşterea României moderne. Ultimul Monarh constituţional al acestui stat nu a mai avut o asemenea şansă, dar a rămas un om demn, aureolat de prestigiul adevăratei aristocraţii europene. Drum bun către Creatorul nostru, Majestate!" (Teodor Baconschi, scriitor)

"Regele Mihai a murit. Am avut mereu mult respect pentru el şi compasiune pentru destinul trist al lui şi al nostru. Odihnească-se-n pace!" (Mircea Cãrtãrescu, scriitor)

"Majestate, să ne ierţi! Primeşte Doamne pe Robul Tãu Mihai la Tine!" (Oana Pellea, actriţă)