Vreau să te gândeşti ce înseamnă să „promovez viitorul prin excelenţă”. Volumul de proză „Omul orchestră”, de Răsvan Popescu îţi arată acest lucru.
Livia Iacob, lector universitar doctor, spune despre volum „Criza, casa risipită, recurs la copilărie, confruntarea, familia şi întoarcerea personajelor, descriu concentric un univers al memoriei emoţionale, al memoriei afective, pentru că aceasta este şi o formă de terapie. Atunci când ziaristul, omul care scrie scenarii şi la propriu, şi la figurat, are nevoie să se retragă din acest mod de existenţă, o face apelând la racursiul în trecut”.
Răsvan Popescu convinge publicul de la Congresului Internaţional al Universităţii Apollonia. El vorbeşte publicului ieşean despre cel mai recent volum al său, ”Omul orchestră: Un jurnal altfel”, publicat de Cartea Românească Educaţional: „Cartea este un du-te, vino, între trecut şi prezent, cum s-a trăit atunci, dar şi cum se trăieşte astăzi, ce înseamnă să aparţii unui loc, unui timp care ţi s-a dat unei familii în care te-ai născut. Am prins cu toţii vremuri interesante, uneori traumatice, alteori derizorii, timp din viaţă risipit. În „Omul orchestră” vă propun să ne uităm în urmă, este istorie trăită, este istorie trăită de noi toţi, însă din unghiul subiectiv al autorului, mai mult proză confesivă, decât memorialistică. ”
Răsvan Popescu convinge publicul de la Congresului Internaţional al Universităţii Apollonia cu demersul său dedicat limitei fragile între ficţiune şi realitate. El vorbeşte despre cel mai recent volum al său, „Omul orchestră: Un jurnal altfel”, publicului ieşean.