Video OMUL ŞI GÂNDUL/ Alexandru Tomescu: „Cu unghiile şi dinţii m-am luptat cu sonata lui Bartok” - VIDEO

„Prima dată, la primele turnee, primele două - trei turnee, aşa, lumea venea la concerte atrasă de faima asta... a viorii, să o vadă, nu să o audă şi pe urmă şi-au dat seama că nu e mare lucru de văzut la vioară, dar este ceva interesant de auzit şi încetul cu încetul am reuşit să transform notorietatea asta pe care o avea vioara de obiect, într-o notorietate simbolică, într-o notorietate culturală. În ultimii ani, mai precis din 2011, am luat-o razna complet, nu vreau să mai prezint publicului programe care să fie confortabile.”

Anul acesta a atacat Bela Bartok. Imposibil de cântat, fiindcă Bartok a transpus „imposibilitatea vieţii”. Sonata lui Bartok a fost scrisă pe când al doilea război mondial era fără sfârşit. Violenţă, tragedie. Bartok trăia ca refugiat în America, fără bani, cu sănătatea scârţâind.

„Partitura de-o vezi, ai deja imaginea completă a catastrofei care-i acolo. Pe mine mă pasionează şi alpinismul, mă pasionează, aşa, la un nivel teoretic. Dar, în această sonată de Bela Bartok, a trebuit să fac.... am avut efectiv senzaţia că trebuia să mă caţăr pe un perete perfect vertical, fără nici o priză, fără nimic. Deci eu, efectiv, în fiecare zi, o zi după alta, încercam să-mi construiesc nişte mici puncte de sprijin, o măsură, deci nişte unităţi din astea, câteva secunde, să pot să le leg una de celelalte, să poată să se închege o primă idee muzicală acolo, pentru ca eu să pot merge mai departe, fiindcă, nu... deci, cu unghiile şi cu dinţii se apără sonata asta de orice intrus şi trebuie s-o cucereşti în primul rând fizic, să poţi s-o cânţi, pe urmă este a doua etapă în care o stăpâneşti fizic, ca un armăsar de ăsta pur-sânge. Muzica trebuie să o stăpâneşti şi de fiecare dată să intri în ea în aşa fel încât ea să poată izvorî din tine.”

Care este satisfacţia?

Ştii care este? Ştiucă şi copiii. L-am auzit pe Ştiucă, bodyguardul vioarei Stradivarius, cel care are în grijă vioara în turneu, fredonând un fragment din Bartok. Dar şi mai mare bucuria am avut când în jurul meu vin copiii. În timpul concertului aleargă, se opresc brusc şi se uită. Mulţi dintre ei au nişte fantezii de-astea, vor să cânte la vioară. Vor să cânte la pian. Cel mai tare a fost un tip, n-avea mai mult de cinci ani şi l-am întrebat: „La ce-ţi place să cânţi”, „Păi, la chitară”, „A, ce frumos”. Pe urmă m-am gândit eu: „Dar la ce fel de chitară?”,„Chitară electrică”.

Ce-i cu acest Stradivarius? Are el zile proaste? E într-o cutie...e o bucată de lemn.

Materia din care e făcută vioara este lemn şi a fost vie la un moment dat şi toate aceste concerte, toate aceste ploi, toate aceste furtuni prin care am trecut pe de o parte au însemnat o creştere foarte mare a umidităţii şi asta a schimbat tensiunile...vioara a schimbat sunetul, i-a schimbat un pic personalitatea şi tu mai trebuie să ai răbdare... Iarna, când aerul e foarte uscat, atunci e cel mai periculos, fiindcă se poate crăpa, dar una peste alta viorii îi prieşte în concert, fiindcă e un fel de a întreţine vioara, la care s-au gândit, de exemplu, italienii, cu vioara lui Paganini, care stă la primăria din Genova şi după ce au văzut că ea îşi pierde calităţile zăcând acolo, încuiată, cu peceţi, cu sigilii de ceară, deci chiar aşa e ţinută acolo, au angajat un violonist care cântă pe ea în fiecare săptămână. O dată pe săptămână, nu mai mult.

Tomescu anul acesta a ales Bartok, dar şi pictura în nisip.

Da, pictură în nisip. Ce mi-a plăcut la ce face Ana Munteanu, cea care este artistul sand art, este existenţa efemeră a artei sale. Exact aşa cum sunetele care ies din vioară, plutesc câteva secunde acolo şi pe urmă dispar, dar rămân, sperăm noi, în sufletul sau în inima celor care le ascultă. Dar am mai vrut să arăt ceva. Să repar o nedreptate, de când lumea şi pământul. Adică artistul, să zicem violonistul, el trebuie să fie gata la oră fixă, nu? Concertul e la ora 7, să fie gata, să aibă inspiraţie, să fie în formă maximă şi să aibă şi chef să cânte. Cheful la oră fixă. Şi am zis, ia să vedem, cum ar fi ca şi pictorul să creeze la oră fixă, inspirat de muzică, nu când are el chef.

Programul Turneului Stradivarius

http://www.turneulstradivarius.ro/