De asemenea, au fost incluse siturile naturale Munţii Barberton Makhonjwa din Africa de Sud, zona Chaine des Puys – Limagne din Franţa şi regiunea Fanjingshan din China şi siturile mixte Parcul natural Chiribiquete din Columbia, peisajul forestier Pimachiowin Aki din Canada şi Valea Tehuacán-Cuicatlán din Mexic.
A mai fost aprobată includerea extensiei Văii Bikin din Federaţia Rusă, pentru situl Central Sikhote-Alin, deja aflat în lista Patrimoniului Mondial din 2001.
În ceea ce priveşte includerea localităţii Roşia Montană în lista Patrimoniului Mondial UNESCO, aceasta a fost amânată.
Dosarul „Peisajul Cultural Minier Roşia Montană” a fost trimis de Ministerul Culturii din România la UNESCO, pentru înscrierea în Patrimoniul Mondial, pe 4 ianuarie 2017 şi primise recomandare pentru includere din partea International Council on Monuments and Sites (ICOMOS).
Însă autorităţile române au decis să solicite amânarea includerii Peisajului Cultural Minier de la Roşia Montană în lista Patrimoniului Mondial până la finalizarea litigiului statului român cu compania Gabriel Resources.
Amânarea se referă la articolul 159 din regulamentul de funcţionare al Comitetului pentru Patrimoniul UNESCO, respectiv dosarul este trimis înapoi statului parte („referred”, n.r.) pentru informaţii adiţionale şi trebuie retrimis UNESCO în termen de maximum trei ani. Dacă această perioadă expiră, dosarul trebuie propus ca o nouă candidatură.
Înainte de debutul celei de-a 42-a sesiuni a Comitetului pentru Patrimoniul Mondial, 1.073 de situri erau înscrise pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.