Osemintele a doi soldaţi prusaci ucişi în Bătălia de la Waterloo au fost descoperite într-o mansardă

Oamenii de ştiinţă şi istoricii analizează acum rămăşiţele umane pentru a încerca să afle mai multe despre identitatea celor care au murit.

Bătălia a avut loc lângă satul Waterloo, la sud de Bruxelles, la 18 iunie 1815. Napoleon Bonaparte a fost învins acolo de armata combinată aliată a Ducelui de Wellington, formată din 68.000 militari britanici, ajutaţi de 45.000 de prusaci sub conducerea lui Gebhard von Blücher.

În timp ce se crede că peste 10.000 de oameni au murit în timpul bătăliei, doar două cadavre au fost descoperite.   

Istoricii au dezvăluit recent că mulţi dintre soldaţii care au căzut şi au fost îngropaţi la Waterloo au fost ulterior exhumaţi de fermieri.

Ei le-au vândut rămăşiţele industriei zahărului pentru a le utiliza în procesul industrial.

În noiembrie anul trecut, Bernard Wilkin, cercetător senior la Arhivele de Stat din Belgia, a fost la Waterloo ţinând o discuţie despre procesul în care oasele folosite ale soldaţilor răpuşi în bătălii au fost folosite în purificarea zahărului. 

„După discuţie", a spus el pentru CNN, „acest bătrân a venit la mine şi a spus „Dr. Wilkin, am oase ale acestor prusaci în podul meu'”.

Bărbatul, care doreşte să rămână anonim, i-a arătat lui Wilkin poze cu oasele şi l-a invitat la locuinţa sa de lângă câmpul de luptă din Plancenoit, unde forţele lui Napoleon s-au confruntat cu prusacii.

Câteva zile mai târziu, Wilkin l-a vizitat pe bărbat la el acasă şi i-a arătat rămăşiţele, pe care bărbatul le avea încă din anii 1980. El a explicat că a condus un „mic muzeu privat” la acea vreme şi a primit rămăşiţele pentru a fi expuse de un prieten care le-a găsit cu câţiva ani în urmă.

În ciuda faptului că este un colecţionar de suveniruri napoleoniene, bărbatul i-a spus lui Wilkin că nu se poate decide dacă este „etic” să expună rămăşiţele, aşa că le-a depozitat în podul său.

„A decis brusc că este bătrân şi că ar putea muri în următorii ani şi i-a fost frică de ce se va întâmpla cu oasele. Când a văzut cercetarea pe care am lansat-o vara trecută, s-a gândit că „tipul ăsta ştie despre oase şi războaiele napoleoniene şi lucrează pentru guvern”.

Wilkin a spus că a simţit un „amestec de surpriză şi emoţie” când a văzut rămăşiţele.

„Unul dintre cranii este profund deteriorat de o sabie sau o baionetă, aşa că a fost un mod foarte BRUTAL de a muri”, a spus el.

Testele iniţiale au arătat că rămăşiţele aparţineau a cel puţin patru soldaţi. Obiectele găsite în apropierea oaselor, inclusiv piele şi nasturi din os, precum şi locaţia în care au fost descoperiţi, sugerau că unii dintre morţi erau soldaţi prusaci.

Wilkin a spus: „La sfârşitul zilei, mi-a dat toate cutiile să studiez. Una dintre cererile lui către mine a fost să le îngropam într-un mod demn”.

Acesta este cu siguranţă planul, dar deocamdată rămăşiţele sunt supuse unor teste criminalistice extinse în Liège, unde îşi are sediul Wilkin. Oamenii de ştiinţă speră să extragă ADN în încercarea de a identifica morţii. De asemenea, ei speră să facă reconstrucţii faciale la una dintre cranii.

Rob Schäfer, un istoric militar german, lucrează cu Wilkin pentru a încerca să afle mai multe despre soldaţi, menţinând în acelaşi timp legătura cu Comisia Germană pentru Mormintele de Război.

El a declarat pentru CNN: „Ceea ce m-a fascinat cel mai mult este faptul că, dacă te uiţi la arta din secolul al XIX-lea, unde este descris conflictul, totul este foarte interesant şi abstract. În calitate de observator ocazional, s-ar putea să ai impresia că nu a fost chiar atât de rău, dar acest craniu care a suferit o traumă facială masivă descrie pentru prima dată cât de violentă a fost de fapt epoca napoleoniană”. 

Schäfer a comentat pentru CNN că există o şansă de 20%-30% de a extrage ADN din rămăşiţele militarilor.

„Când am fost în vizită, bărbatul mi-a spus „apropo, am un alt prieten care are probabil rămăşiţele a altor patru soldaţi britanici pe care i-a descoperit în timp ce încerca să detecteze metal lângă Movila Leului pe câmpul de luptă”, a spus el.

„Am fost surprins, asta a devenit cu adevărat o nebunie. Este destul de clar că trebuie să vorbim cu oamenii care au trăit acolo de generaţii”, a spus el, adăugând: „Suntem destul de siguri că mai multe oase trebuie să fie returnate autorităţilor belgiene”.