Fanny Ardant: Teatrul şi cinema-ul sunt precum soţul şi amantul

Fanny Ardant a fost prezentă, marţi, la conferinţa de presă organizată la Institutul Francez din Capitală, cu ocazia prezentării spectacolului „Music-Hall” la Teatrul Odeon din Bucureşti, alături de regizorul producţiei, Lambert Wilson, şi de directorul teatrului bucureştean, Dorina Lazăr.

Dorina Lazăr a spus că este o onoare pentru Teatrul Odeon să primească, la început de stagiune, „acest frumos cadou pe care îl face Fanny Ardant”.

Directoarea teatrului bucureştean şi-a exprimat bucuria pentru faptul că Jean-Luc Lagarce, autorul piesei „Music-Hall”, revine pe scena Odeonului, teatrul care l-a făcut cunoscut în România pe dramaturgul francez, montând una dintre piesele sale („E doar sfârşitul lumii”, în regia lui Radu Afrim, n.r.).

La rândul său, regizorul Lambert Wilson a spus că piesa pe care ales-o din dorinţa de a face teatru cu Fanny Ardant are mai multe teme: viaţa în turneu, oamenii care aleg iluzia din teatru pentru a justifica viaţa. Spectacolul a fost montat de Wilson la Theatre des Bouffes du Nord din Paris, unde se joacă de nouă luni.

Wilson a mai spus că a lucrat cu Fanny Ardant şi cu cei doi dansatori la crearea spectacolului, considerând că un regizor trebuie să aibă curajul să le spună actorilor la început „nu ştiu, o să descoperim împreună.

„Pentru mine, munca în teatru este ca un bol de salată din care se înfruptă toţi”, a spus Wilson, adăugând că muzica şi dansul din spectacol le-a permis artiştilor să iasă din formalism.

Întrebată de ce a ales să joace în acest spectacol, Fanny Ardant a declarat: „motivele pentru care facem orice lucru sunt întotdeauna obscure” şi dorinţele adevărate nu pot fi explicate.

„«Music-Hall» este povestea unei actriţe şi a doi dansatori care dau reprezentaţii în fel de fel de locuri. Este un cântec de iubire pentru teatru. Dar uneori nu-mi pasă de teatru. Văd o femeie singură care, prin nebunia şi dorinţele ei, prin căutarea ei de absolut, cheamă în ajutor… o femeie lipsită de dragoste, dar care are atâta dragoste de dăruit (…) Uneori urâm publicul, dar nu putem trăi fără el. Uneori publicul critică actorii (…) Teatrul este acest du-te vino de iubire şi ură”, a spus Fanny Ardant.

Atât actriţa, cât şi regizorul au fost întrebaţi cum îşi aleg când să facă un proiect de teatru şi când să facă film.

„Dacă aş fi insolentă, v-aş răspunde că alegerea între teatru şi cinema e ca între soţ şi amant. Uneori, în alegerile noastre este ceva evident, nu cred că alegerile fac parte dintr-o strategie”, a răspuns Fanny Ardant, adăugând că nu poate da un răspuns structural la această întrebare, pentru că nu este cazul.

„Teatrul purifică un actor, e mereu acolo. În cinema e ceva protector, teatrul e violent şi de fiecare dată spunem că nu o să mai facem (teatru, n.r.) dar îl ai în sânge. E ca o boală tropicală”, a mai spus actriţa, menţionând că pot fi iubite amândouă, aşa cum poţi să iubeşti două persoane în acelaşi timp.

Fanny Ardant a precizat că teatrul este soţul, pentru că este onest şi integru, în timp ce cinematograful, ca şi amantul … şi actriţa a pocnit din degete exprimând lejeritatea şi distracţia.

Actriţa a mai spus că nu poate urca pe scenă dacă se plictiseşte.

„De fiecare dată am jucat roluri despre care gândeam: «Nu pot lăsa asta să treacă. Viaţa mea va fi mai intensă, dacă fac asta» şi pe scenă eram eu, însă la puterea a treisprezecea”, a spus actriţa, adăugând că ea are nevoie să iubească rolul pe care îl joacă, chiar dacă lumea nu îl iubeşte.

Fanny Ardant a mai explicat şi că teatrul durează – sunt repetiţiile şi apoi reprezentaţiile seară de seară, pe o perioadă nedeterminată astfel încât dacă cineva nu alege „să facă asta dintr-un motiv esenţial, nu va ţine”.

„În teatru, mi se pare că suntem goi. Nu poţi să urci pe scenă decât cu lucruri în care crezi, să nu-ţi mai pese de altceva, să uiţi că eşti gol”, a mai spus actriţa.

Lambert Wilson a spus, pe de altă parte, că, pentru el, cinematografia este ca o boală tropicală.

„Placenta mea normală este teatrul. Cinema-ul e ca un virus, un drog, care ba te ia, ba te lasă, nu îl controlăm”, a spus regizorul, precizând că el consideră nedreaptă această situaţie.

„Pot visa să am micul meu teatru. În cinema, e complicat. De ce să vrei să faci ceva internaţional, să fii cunoscut? Nu ştim de ce vrem asta, dar vrem”, a conchis el.

Lambert Wilson a început să lucreze în teatru cu Lucian Pintilie şi a spus că păstrează „o amintire extraordinară” a muncii cu regizorul român.

Întrebată dacă simte o legătură specială cu România, unde a şi regizat primul ei film, „Cenuşă şi sânge”, Fanny Ardant a remarcat că este interesantă expresia „pământul îi aparţine celui care îl lucrează”. „Eu am lucrat aici, deci îmi aparţine”, a declarat ea.

Spectacolul „Music-Hall” va fi prezentat la Teatrul Odeon pe 23, 24 şi 25 septembrie, de la ora 19.30.