Tovarăşul Mirea este fireşte deştept, cult, onest, vrea să publice un articol despre inşi care fac raportări false în agricultură, ca să poată declara că s-a încheiat recoltarea, şi bagă hrana poporului sub brazdă. Spectatorul acelor ani va fi trebuit să înţeleagă din asta că recoltele socialiste sunt „abudente” şi că doar nişte responsabili şmecheri cu munca la ţară sunt de vină că ele nu ajung pe masa oamenilor muncii. Mai mult: că înşişi ţăranii „leneşi” vin să cumpere pâine cu sacul de la oraş, fenomen des întâlnit în anii ’80. Drept care, munca cu „sclavi”, adică elevi, profesori, soldaţi, funcţionari la strângerea recoltei, era cât se poate de justificată.
Redactorul-şef, un „încuiat” fricos, nu aprobă publicarea articolului curajosului Mirea şi îl expediază, în schimb, să ancheteze un ciuruc: în cartierul x nu se găseşte apă minerală Hebe. Bineînţeles că de aici Mirea va trage de firul unei mari afaceri ilegale: vinurile lui nea Bachus. Personajul Bachus e construit plecând de la cazul real al falsificatorului de vinuri Ştefănescu, arestat şi executat de autorităţile comuniste. Bineînţeles că pedeapsa cu moartea nici nu e pomenită în film: Titus Popovici împinge personajul Bachus într-un comic grotesc, bazat pe interpretarea excepţională a lui Ştefan Mihăilescu-Brăila.
Citeşte continuarea materialului pe www.gandul.info.