Peste 6.000 de obiecte ale culturii Gumelniţa, descoperite la Pietrele

În cadrul programului "Întâlniri şi (re)întâlniri la ICR", conferinţa găzduită de Institutul Cultural Român (ICR) marţi seară, cu titlul "Pietrele vorbesc. O aşezare centrală din mileniul 5 î.Cr. Jurnal de săpătură 2002-2008", a fost dedicată proiectului iniţiat în 2002 de Institutul Arheologic de la Berlin şi Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" din Bucureşti.

O echipă de aproximativ 30 de specialişti din diverse domenii, din România, Germania, Olanda, SUA, Bulgaria şi Republica Moldova, studiază de şase ani satul preistoric de la Măgura Gorgana, din localitatea Pietrele, judeţul Giurgiu, pentru a reconstitui lumea culturii neolitice Gumelniţa, una dintre cele mai strălucite civilizaţii din ultima jumătate a mileniului al V-lea î. Cr.

Dintre cercetătorii participanţi la proiect, Alexandru Vulpe, directorul Institutului de Arheologie "Vasile Pârvan", coordonează echipa românească, formată din Meda Toderaş, Daniel Spânu şi Cristina George, restauratoarea obiectelor descoperite.

Restul cercetătorilor au fost aduşi de la Institutul Arheologic de la Berlin, echipa fiind coordonată de Svend Hansen, directorul Departamentului Eurasia din cadrul institutului german.

Alexandu Vulpe a prezentat mai întâi publicului de la ICR o serie de informaţii despre satul preistoric studiat la Pietrele - o aşezare de tip tell, cu case despărţite de uliţe înguste, de până la un metru şi jumătate lăţime, cu unele locuinţe construite la înălţime, care reprezentau centrul vieţii acelei comunităţi, fiind, probabil, folosite ca spaţii de depozitare.

Casele din acest sat au ars, iar pereţii lor s-au prăbuşit îngropând obiectele care se aflau înăuntrul lor. Cauzele incendiului nu au fost determinate.

După cum a subliniat Vulpe, cele mai importante descoperiri făcute în acest sat preistoric, având între 20 şi 30 de case, pe o suprafaţă de 160/120 metri, nu sunt obiectele în sine, ci faptul că au fost determinate strategii economice şi de organizare socială ale comunităţii care a trăit acolo, în perioada aproximativă 4400 - 4200 î.Cr., după cum au apreciat cercetătorii.

Până în prezent, au fost cercetate patru dintre case, din zone diferite ale tell-ului, după cum a precizat Meda Toderaş, iar în acestea, dar şi pe uliţe, au fost găsite circa 5.300 de artefacte din piatră, os, corn, lut, cupru şi Spondylus - un melc din Marea Mediterană.

Printre obiectele descoperire se numără topoare, vârfuri de săgeţi, unelte de ascuţit sau lustruit, ace de pescuit, statuete, figurine, cărora li se adaugă aproape 800 de vase de ceramică şi peste 300.000 de cioburi. Obiectele din ceramică descoperite cântăresc circa opt tone, după cum a precizat Hansen. În plus, vasele sunt lustruite şi decorate cu desene geometrice sau care imită valurile, realizate cu grafit.

Printre obiectele descoperite se numără, de asemenea, mai multe greutăţi de ţesut din piatră, aşezate în şiruri paralele. Acestea au dus la identificarea existenţei războiului de ţesut în comunitate, ceea ce ar putea constitui cea mai veche dovadă a existenţei acestei unelte în preistorie.

Citeşte mai multe...