Pianistul Radu Lupu, elogiat de The Guardian

Atât Jukka-Pekka Saraste, cât şi Lupu au fost descrişi drept "artişti remarcabili", interpretarea pianistului fiind descrisă drept una care generează "înţelepciune serenă".

Câştigător al prestigioasei Competiţii Internaţionale de Pian Van Cliburn, pianistul român şi-a format o reputaţie pentru felul în care stăpâneşte instrumentul.

Născut în noiembrie 1945, la Braşov, el a început să studieze pianul la vârsta de 6 ani. La 12 ani debutează cu un program complet de muzică compusă de el însuşi.

După absolvirea Şcolii Populare de Artă din Braşov, îşi continuă studiile la Bucureşti, cu Florica Musicescu şi Cella Delavrancea. La şaisprezece ani, în 1961, primeşte o bursă de studiu la Conservatorul din Moscova, unde va studia doi ani cu Galina Eghiazarova, apoi cu Heinrich Neuhaus şi, mai târziu, cu Stanislav Neuhaus.

În 1966, în perioada studiilor din Rusia, concertează la Moscova şi Leningrad. Îşi reia studiile la Moscova şi, înainte de finalizarea acestora, câştigă încă două prestigioase premii întâi: la Festivalul Internaţional "George Enescu", în 1967, şi la Concursul internaţional de pian de la Leeds, în Marea Britanie, în 1969. În noiembrie 1969 debutează pe scena londoneză, înregistrând un mare succes.

Cariera lui Radu Lupu continuă alături de cele mai prestigioase orchestre şi cei mai mari dirijori ai lumii: în 1972 el cântă în America cu Orchestra din Cleveland şi Daniel Barenboim, la New York, şi cu Orchestra Simfonică din Chicago, sub bagheta lui Carlo Maria Giulini. Apoi face un turneu de doi ani prin America, cu Orchestra Filarmonică din New York. Ulterior, întreprinde cu regularitate turnee în Europa şi în SUA, dar şi turnee în Israel şi în China.

În 1989, a primit Premiul "Abbiati" din partea Asociaţiei Criticilor Italieni.