Pleiada noii generaţii de regizori români, prezentată de Wall Street Journal

"A apărut un val românesc (în cinematografie - n. red.)", a declarat Claudia Landsberger, preşedinte al European Film Promotion, o ascociaţie care promovează filme europene în întreaga lume. "Această nouă generaţie de cineaşti au atât de multe poveşti şi sunt capabili să le spună într-un mod care să atingă publicul", a mai spus ea, adăugând că filmele acestora sunt "proaspete şi bine închegate", informează Wall Street Journal.

Cristi Puiu a fost primul din valul de regizori români care a reuşit să capete recunoaştere internaţională, cu filmul "Moartea domnului Lăzărescu", cel de-al doilea lungmetraj al său, care a şi obţinut prestigiosul trofeu Un Certain Regard la Festivalul de Film de la Cannes din 2005, alături de alte premii câştigate ulterior.

Regizorul Corneliu Porumboiu, în vârstă 32 de ani, este prezentat de Wall Street Journal ca fiind unul dintre favoriţii circuitului cinematografiei de artă internaţionale, datorită satirei sale politice "A fost sau n-a fost ? ". Acesta a câştigat, la rândul său, premiul Camera d'Or pentru cel mai bun debut la Cannes în 2006.

Un an mai târziu, Cristian Mungiu a câştigat Palme d'Or, cel mai important premiu din cadrul Festivalului de la Cannes, pentru cel de-al doilea lungmetraj din cariera sa - "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile". De asemenea, drama tulburătoare a fost recompensată, în decembrie, de Academia Europeană de Film, cu premiul pentru cel mai bun lungmetraj şi pentru cel mai bun regizor.

Ca şi filmele regizorului britanic Ken Loach sau ale fraţilor Dardenne, "4,3,2" este "auster şi fără compromis", susţine Wall Street Journal. Potrivit publicaţiei, regizorul neagă faptul că filmul ar avea ţinte politice. "Nu am vrut niciodată să fac un film în genul «Good Bye Lenin!»", a declarat el. Mungiu a mai spus că a trecut suficient timp de la sfârşitul "erei sovietice", astfel încât regizorii să poată reveni la acea perioadă cu o abordare dintr-o perspectivă artistică. "Am ajuns la o vârstă când ne amintim poveşti de când aveam 20 de ani, atunci fiind ultimele zile ale comunismului. Trebuie să iei distanţă de la ce s-a întâmplat când erai tânăr", mai spune el.

Cinematografia europeană contemporană, mai scrie Wall Street Journal, şi-a recăpătat ingredientul pentru care a fost faimoasă timp de zeci de ani: filmele de autor. Regizorul ca artist, forţa dominant creativă din spatele unui film a fost descrisă pentru prima dată într-un articol scris în 1954 de François Truffaut, care a diferenţiat clar regizori precum Jean Renoir şi Alfred Hitchcock, care caută să aducă în filmele lor "ceva cu adevărat personal", de cei care sunt dominaţi de sistemul de studiouri de la Hollywood.

De atunci, fiecare decadă de film a fost dominată de artiştii europeni - de la Truffaut însuşi, la Jean-Luc Godard, Federico Fellini, Ingmar Bergman şi Milos Forman în anii '60 şi Krzysztof Kieslowski, Pedro Almodóvar, Lars Von Trier, Ken Loach şi Emir Kusturica în '80 şi '90. Aceşti regizori sunt cunoscuţi pentru filmele controversate, meticulos prezentate şi uneori dificil de urmărit, realizate pentru a face o declaraţie artistică, politică sau chiar personală.