Poetul Cezar Ivănescu a încetat din viaţă

Potrivit unor surse din Spitalul Judeţean Bacău, poetul a fost internat, miercuri seară, în stare gravă, la această unitate medicală, fiind ţinut peste noapte la secţia de terapie intensivă. Conform surselor citate, în cursul dimineţii de joi Ivănescu a fost transportat cu un elicopter SMURD la Spitalul Floreasca din Bucureşti.

Gabriel Chifu, preşedintele filialei Craiova a USR, a confirmat că poetul a fost transferat cu un elicopter de la Bacău la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Capitală, unde a murit în cursul acestei seri. Chifu a spus că, din câte ştie, Cezar Ivănescu avea o afecţiune la plămâni.

Născut pe 6 august 1941, la Bârlad, Cezar Ivănescu a absolvit, în 1960, Liceul din localitate, iar în 1968, a devenit licenţiat al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Iaşi. A fost redactor la revistele Argeş şi Luceafărul, în 1969.

Poetul şi-a făcut debutul editorial cu volumul de versuri "Rod" (1968), urmat de "Rod III" (1975), "Rod IV" (1977), "La Baad" (1979), "Muzeon" (1982), "Fragmente din Muzeon" (1982), "Doina" (1983), "Rod" (1985) şi "Doina" (1986). Totodată, el a scris şi teatru - "Mica dramă", jucată la Teatrul "Al. Davila" din Piteşti (1969), precum şi o antologie tematică de poezie românească, "Cântecul amintirii" (1978).

A tradus, în colaborare cu Maria Ivănescu, volumul lui Mircea Eliade "De la Zamolxis la Genghis-Han" şi a fost autorul unor studii comparative despre folclorul Daciei şi al Europei Occidentale.

În anii '80, Cezar Ivănescu, director al editurii Junimea, a fost îndrumătorul cenaclului "Numele Poetului", frecventat de tineri scriitori precum Gabriela Creţan, Mircea Drăgănescu, Petruţ Pârvescu, Marian Constandache, George Geacăr, Camelian Propinaţiu, Iuliana Paloda şi Alexandru Horia.

În momentul când a murit, era membru al conducerii filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor.

În luna februarie a acestui an, Cezar Ivănescu a intrat în greva foamei, pentru a protesta faţă de acuzaţiile care i s-au adus în presă privind colaborarea sa cu Securitatea, deşi, a spus el atunci, nu a primit nicio decizie din partea CNSAS.

De asemenea, el a trimis, atunci, două scrisori, preşedintelui Traian Băsescu şi preşedintelui Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu. În scrisori, Ivănescu spunea că a hotărât să intre în greva foamei, la sediul USR din Bucureşti, şi nu va înceta greva până nu i se vor rezolva o serie de solicitări. Poetul a adresat o listă de revendicări lui Nicolae Manolescu, prin care cerea să-i fie reabilitată onoarea, altfel nu va înceta greva foamei. Astfel, Ivănescu îi cerea preşedintelului Uniunii Scriitorilor să facă "o declaraţie fără echivoc" din care să reiasă că nu este implicat "în această murdară «făcătură»", referindu-se la o presupusă "conivenţă" a preşedintelui USR faţă de Mircea Dinescu: "(...) faptul că Mircea Dinescu se afla la Paris, ca şi dumneavoastră, la începutul campaniei de denigrare, afirmând că nici nu mi-a văzut dosarul, nici nu a votat". Apoi, poetul cerea exluderea din CNSAS a lui Mircea Dinescu pentru "ilegalitatea flagrantă comisă faţă de persoana" sa. A treia revendicare era să-i fie adus dosarul de la CNSAS la Uniunea Scriitorilor şi să fie audiat public de membrii colegiului, iar verdictul să fie comunicat opiniei publice.

Ivănescu a încetat greva în ziua următoare.

Alături de acesta, în Sala Oglinzilor a USR au venit să-l susţină poetele Ioana Greceanu şi Gabriela Creţan.

"Este intolerabil ca imaginea unei personalităţi literare ca Cezar Ivănescu să fie maculată fără niciun fel de probă în favoarea celor afirmate şi fără nicio confirmare din partea CNSAS că poate fi acuzat de ceva" spunea atunci Ioana Greceanu.

De asemnea, Gabriela Creţan, care îl cunoaşte pe poet din 1984, a considerat că este o "mârşăvie" apariţia acestor informaţii în presă. "În momentul în care l-am cunoscut pe Cezar Ivănescu era unul dintre cei mai săraci poeţi, avea salariu pentru jumătate de normă la Luceafărul. N-a avut nicio funcţie, avantaje sau privilegii", a spus poeta.

Cezar Ivănescu a mai făcut greva foamei în anul 1986, timp de aproape o săptămână, până a fost internat, protestând faţă de conducerea Uniunii Scriitorilor de la acea dată.