Potopul lui Noe a avut loc cu adevărat? Care este originea poveştii biblice?

 „Un lucru pe care îl ştim sigur din geologie este că un potop global nu s-a întâmplat niciodată”, a spus David Montgomery, profesor de geomorfologie la Universitatea din Washington din Seattle şi autor al cărţii „The Rocks Don’t Lie: A Geologist Investigates Noah’s Flood” (W. W. Norton & Company, 2012).

„Dacă te uiţi la el ca la un potop global care a acoperit cele mai înalte munţi ai lumii, îmi pare rău, dar nu există suficientă apă pe Pământ pentru a face asta”, a comunicat el pentru Live Science.

Dacă „cerurile” s-ar deschide şi toată apa din atmosferă ar coborî ca ploaie, planeta ar fi scufundată, dar numai până la o înălţime de aproximativ 2,5 centimetri, potrivit U.S. Geological Survey.

4 martie 1948: Cum a denunțat Regele Mihai I al României la Londra abdicarea forțată dictată de către regimul comunist

11:36

Opt din 10 bucureșteni consideră că orașul nu este pregatit pentru un cutremur major

10:59

Asta nu e suficientă apă pentru a justifica o canoe, cu atât mai puţin o arcă uriaşă.

Dar ce s-ar întâmpla dacă am lua în considerare mai mult decât apa din „ceruri”?

Dacă toţi gheţarii şi calotele de gheaţă ale lumii s-ar topi, atunci nivelul mării ar creşte cu mai mult de 60 de metri, potrivit NASA. Mai mult, un studiu din 2016 publicat în revista Nature Geoscience a estimat că există 5,4 milioane de mile cubice de apă subterană stocată în crusta superioară de 2 km a Pământului, ceea ce este suficient pentru a acoperi suprafaţa planetei, la o adâncime de 180 metri.

Asta e multă apă, dar există oraşe la mii de metri deasupra nivelului mării şi Everestul, cel mai înalt munte de pe Pământ, care are mai mult de  8.849 m deasupra nivelului mării.

Pe lângă asta, geologii nu văd dovezi pentru un potop global în registrul stâncos.

Povestea biblică are şi alte secţiuni discutabile. De exemplu, Noe avea 600 de ani când a început potopul – ştim că oamenii nu trăiesc atât – şi majoritatea speciilor nu ar supravieţui fiind reduse la doar două animale, deoarece nu ar avea suficientă diversitate genetică pentru a crea o populaţie viabilă

Originea poveştii potopului este un subiect de interes pentru mulţi cercetători şi istorici. Există mai multe versiuni ale poveştii potopului în diferite culturi şi tradiţii din întreaga lume, dar cea mai apropiată sursă pentru povestea biblică pare să fie cea mesopotamiană. Potrivit unor studii, povestea potopului a apărut în Mesopotamia în perioada babiloniană veche (c.1880-1595 î.Hr.) şi a ajuns în Palestina în a doua jumătate a mileniului al II-lea î.Hr. 

Una dintre cele mai vechi poveşti despre potop este cea din Epopeea lui Ghilgameş, un poem epic care precede Iliada şi Odiseea lui Homer şi cele mai vechi relatări ale Vechiului Testament cu mai mult de un mileniu.

În această epopee, Utanapişti îi spune lui Ghilgameş povestea potopului şi cum a supravieţuit el.

Cercetătorii au considerat adesea că această poveste stă la baza relatării biblice despre Noe şi potop. Cu toate acestea, există o poveste şi mai veche, epopeea lui Atra-hasis, pe care se bazează povestea potopului din Ghilgameş sursa poveştii potopului biblic.

Povestea lui Atra-hasis este cea mai veche versiune cunoscută a poveştii potopului mesopotamian şi datează din secolul al XVIII-lea î.Hr.

În această poveste, zeii decid să distrugă omenirea cu un potop pentru a reduce zgomotul şi agitaţia pe care oamenii le provoacă.

Unul dintre zei, Enki, îl avertizează pe Atra-hasis să construiască o barcă pentru a-şi salva familia sa şi animalele. Potopul durează şapte zile şi şapte nopţi, după care Atra-hasis trimite o porumbiţă, o rândunică şi un corb pentru a căuta o porţiune de uscat.

Când corbul nu se întoarce, Atra-hasis iese din barcă şi aduce o jertfă zeilor. Zeii sunt mulţumiţi de mirosul jertfei şi îl binecuvântează pe Atra-hasis cu viaţa veşnică.

Povestea lui Atra-hasis are multe elemente comune cu cea a lui Noe: motivul potopului ca pedeapsă divină pentru răutatea umană, construirea unei ambarcaţiuni din lemn pentru a salva animalele, trimiterea unor păsări pentru a căuta uscat, aducerea unei jertfe după potop şi binecuvântarea eroului de către Dumnezeu.

Deşi există şi diferenţe între cele două poveşti, cum ar fi numărul de animale luate în barcă sau durata potopului, se poate presupune că povestea lui Atra-hasis a influenţat sau inspirat povestea lui Noe într-un fel sau altul.