Prim-balerina Alina Cojocaru, din nou pe scena Operei Naţionale Bucureşti, sâmbătă

Tripticul extraordinar de balet, format din spectacolele "Classical Symphony", în coregrafia lui Yuri Possokhov, "Petite Mort", în coregrafia lui Jiři Kylián, şi "Marguerite and Armand", în viziunea lui Sir Frederick Ashton, investighează prin mijloace inovative de expresie corporală posibilitatea de a reda simbolic trăiri individuale şi relaţii interumane general valabile, informează un comunicat remis MEDIAFAX.

Fiecare dintre cele trei lucrări prezentate în acest spectacol reprezintă o adevărată provocare pentru membrii Companiei de Balet a Operei Naţionale Bucureşti, specializată în dans clasic, balerinii experimentând cu această ocazie noi stiluri coregrafice care îmbină elemente de dans clasic cu cele ale dansului contemporan.

"Classical Symphony", în coregrafia lui Yuri Possokhov, a avut premiera în anul 2010, la San Francisco Ballet, spectacolul fiind ulterior preluat de mai multe companii de prestigiu din lume, printre care Teatrul Balşoi din Moscova, Atlanta Ballet şi Cincinnati Ballet. Lucrarea prezintă o lume imaginară, cu personaje magice care ilustrează relaţii interumane într-un spaţiu descris ca un vis prin lumină şi culoare.

"Acesta este unul dintre acele spectacole de balet care ţine publicul în tensiune până la ultima notă muzicală. Este plin de virtuozitate, cu mişcări contrastante: în timp ce partea de sus a corpului este plină de fluiditate, exactitatea mişcării picioarelor debordează de energie. Pentru mine acest balet reprezintă o nouă provocare şi o nouă oportunitate de a încerca un alt stil", a declarat prim-solista Cristina Dijmarum despre "Classical Symphony".

"Petite Mort", în coregrafia lui Jiří Kylián, a avut premiera în anul 1991, la Festivalul de la Szalsburg, la împlinirea a două secole de la moartea compozitorului Wolfgang Amadeus Mozart. Pentru această lucrare, el a ales două fragmente din cele mai frumoase şi mai cunoscute concerte pentru pian şi orchestra ale lui W. A. Mozart, "Concertul nr. 23 pentru pian şi orchestră în La major, K488 - Adagio" şi "Concertul nr. 21 pentru pian şi orchestră în Do major, K 467 - Andante", alăturându-le stilului său coregrafic în cadrul unui spectacol fascinant de dans contemporan caracterizat prin mişcări surprinzătoare, imagini sugestive şi forţă interpretativă.

"Este pentru noi o experienţă unică, un stil de dans pe care avem mai rar ocazia să-l practicăm, o coregrafie intensă care pe mine m-a pregătit, care mă ajută să mă exprim foarte bine. Este un balet foarte bine structurat. Toate coregrafiile lui Kylián sunt unice în felul lor, reprezintă un stil pe care nu îl regăseşti în altă parte", a afirmat solista Bianca Stoicheciu despre "Petite Mort".

"Marguerite and Armand", lucrare coregrafică ce poartă semnătura lui lui Sir Frederick Ashton, a fost creată în anul 1963 special pentru cuplul de dansatori Margot Fonteyne - Rudolf Nurieev. Realizat în stil neoclasic şi caracterizat prin inovaţii subtile în ceea ce priveşte mişcările dansatorilor, baletul are drept sursă principală de inspiraţie de romanul şi piesa de teatru "Dama cu camelii", de Alexandre Dumas-fiul, şi reproduce tragica relaţie sentimentală dintre o celebră curtezană a Parisului şi un tânăr a cărui familie încearcă să-l îndepărteze de femeia iubită.

Cu ocazia premierei de la Bucureşti, prim-balerina Alina Cojocaru va fi prezentă din nou pe scena Operei Naţionale, dansând pentru prima dată în această lucrare creată de Sir Frederick Ashton.

"Găsesc acest personaj de-a dreptul fascinant. Am făcut o documentare în legătură cu rolul şi de unde provine această poveste, viaţa Margueritei Gautier, şi am cercetat legătura dintre ea şi Marie Duplessis. Faptul că această poveste este inspirată de o serie de întâmplări adevărate m-a fascinat, m-a făcut să caut în continuare şi să descopăr mai departe cine este Marguerite Gautier. Cred că este mai interesant de aflat cine este acest personaj înainte de a apărea pe scenă, cum a devenit curtezană, cum a devenit o femeie atât de importantă, cum s-a autoeducat, cum viaţa grea prin care a trecut şi pe care ceilalţi n-o cunosc îi dă o alură aparte. Este interesant de aflat cum a ajuns Marguerite Gautier să fie admirată de cei mai de seamă bărbaţi ai societăţii - artişti, muzicieni, oameni bogaţi, nobili. Pentru mine, cea mai mare provocare este de a reda această alură, a femeii care şi-a descoperit sau şi-a creat o anumită putere asupra bărbaţilor", a declarat prim-balerina Alina Cojocaru despre "Marguerite and Armand".

Spectacolul va mai avea reprezentaţii pe 26 şi 29 aprilie, dar şi 3, 10, 13 şi 16 mai.

Alina Cojocaru, născută la Bucureşti, a studiat la Kiev timp de şapte ani, perfecţionându-se apoi, din 1997, la Şcoala Regală de Balet din Londra, în urma câştigării unei burse în cadrul Concursului Internaţional de Balet de la Laussane. A dansat în Compania de Balet din Kiev, apoi la Londra, în 1999, fiind promovată ca prim-balerină. După succesul repurtat în "Giselle", ea a devenit solist principal (2001) al Companiei Regale de Balet de la Covent Garden.

În 2002, Alina Cojocaru a apărut pentru prima oară pe scena românească interpretând, alături de ansamblul Operei Naţionale Bucureşti, rolul titular din "Giselle", revenind apoi, în anul următor, pentru a dansa, alături de Johan Kobborg, la Galei de Balet din Festivalul şi Concursul Internaţional "George Enescu". Ea a primit şi distincţia Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Cavaler.

Alina Cojocaru a fost desemnată, în 2004, cea mai bună balerină la festivalul Monaco Dance Forum, la gala premiilor Nijinsky, distincţie acordată o dată la doi ani. În 2009, evoluţia balerinei Alina Cojocaru în spectacolul "Giselle" din 2001, de la Royal Opera House din Londra, s-a clasat pe locul al zecelea în topul celor mai bune dansuri ale deceniului. Totodată, Alina Cojocaru s-a numărat printre cele patru laureate ale premiului pentru "Balerina deceniului", decernat în 2010 cu ocazia unei prestigioase gale internaţionale - "Stars of the 21st Century" -, care a fost organizată la Moscova. În afară de Alina Cojocaru, atunci au mai fost premiate Lucia Lacarra, din Spania, şi Svetlana Lunkina şi Diana Vishneva, din Rusia.