Prinţul Paul spune că ruperea legăturilor cu Casa de Hohenzollern-Sigmaringen e un gest inexplicabil

În acelaşi comunicat, Prinţul Paul spune că principele Carol al II-lea al României (1930 - 1940) a fost recunoscut de Casa de Hohenzollern-Sigmaringen ca rege în exil şi şef al Casei Regale Române, până la decesul său, în 1953, când această calitate a trecut asupra primului său născut, Prinţul Carol Mircea Grigore, drepturile acestuia fiind recunoscute de Tribunalul de la Lisabona pe 2 aprilie 1955, de Tribunal Marii Instanţe de la Paris pe 6 martie 1957 şi de Curtea de Casaţie a Franţei, la 8 ianuarie 1963, iar la decesul său, în 2006, "toate acestea, precum şi calitatea de Şef al Casei Regale a României, au trecut, în mod legitim, prin dreptul de primogenitură, asupra întâiului său născut, Prinţul Carol Mircea Grigore, şi, prin urmare, asupra noastră şi a dreptului nostru de moştenire, ASR Prinţul Paul Filip de Hohenzollern al României".

El mai spune că într-o recentă declaraţie de presă, apărută sub auspiciile "Casei Regale a României", se vorbeşte despre ruperea "legăturilor istorice şi dinastice" cu Casa de Hohenzollern-Sigmaringen. "Un gest inexplicabil, care jigneşte nemeritat naţiunea germană şi Casa de Hohenzollern-Sigmaringen, punând naţiunea română într-o postură de nedorit", se mai spune în comunicatul semnat de Prinţul Paul.

El spune că naţiunea română trebuie să ştie că "la «legături dinastice» poţi renunţa, dar nu poţi renunţa la «legături istorice», pentru că nimeni nu îşi poate alege trecutul şi ascendenţii".

Totodată, Prinţul Paul consideră că "este necesar ca întreaga naţiune română să cunoască adevărul despre trecutul său recent şi să accepte" o serie de date istorice privind Casa Regală a României şi cea de Hohenzollern-Sigmaringen, expunându-le în comunicatul său.

Astfel, potrivit Prinţului Paul, "contractul dintre naţiunea română şi casa domnitoare de Hohenzollern-Sigmaringen, al cărui şef întemeietor de dinastie în România era domnitorul Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, s-a concretizat, sub aspect dinastic, în Constituţia de la 10 iulie 1866, care prevedea, în baza Legii Salice, respectată de Hohenzollerni, la articolul 82, că: «Puterile constituţionale ale Mariei Sale sunt ereditare, în linie coborâtoare directă, de la Măria Sa Prinţul Carol, pe linie bărbătească, în ordine de primogenitură,cu excluderea perpetuă a femeilor şi descendenţilor lor".

Prinţul Paul explică apoi o serie de reguli de succesiune care prevăd că, dacă principele nu avea moştenitori de sex masculin, succesorul va fi desemnat dintre fraţii acestuia sau nepoţii de frate, aceasta fiind şi situaţia lui Ferdinand I, nepot de frate al lui Carol I, dar şi situaţia dintre Prinţul Paul al României şi Mihai, fratele mai mic al Prinţului Carol Mircea Grigore.

Totodată, acesta spune că în România, în prezent republică, "nici un cetăţean particular nu poate decide excluderea Legii Salice în chestiuni dinastice, decât dacă dă o lovitură de stat, devine rege şi, prin Referendum, se votează o nouă Constituţie Regală, care să prevadă acest lucru".

Prinţul Paul explică faptul că urmaşii legitimi ai lui Carol al II-lea, printre care se numără, nu şi-au pierdut drepturile prin renunţare sau abdicare, pentru că acest rege nu a abdicat niciodată. De asemenea, titlul de Alteţă Regală a României se obţine numai prin naştere, "nu poate fi oferit astăzi nimănui, de către nimeni, nici chiar de către Hohenzollernii germani şi nu poate fi transmis urmaşilor de către un rege care a abdicat sau de către un prinţ moştenitor, care a renunţat la drepturile sale înainte de conceperea legală şi naşterea respectivilor copii".

"Titlul de «Hohenzollern» i-a fost retras lui Ferdinand I (1914-1927) de Hohenzolernii germani, prin împăratul Wilhelm II (1888-1918), ca urmare a instituirii stării de război între România şi Germania, la 28 august 1916 şi reacceptat regelui în exil, Carol al II-lea, ulterior abdicării lui Mihai, la 30 decembrie 1947. Prin urmare, nimeni nu poate renunţa la ceea ce, legal, nu posedă", mai spune Prinţul Paul, oferind apoi o trecere în revistă a vieţii lui Mihai I după abdicare şi a celei a lui Carol al II-lea şi a moştenitorilor lor.

Marţi, Regele Mihai a anunţat printr-un comunicat de presă ruperea legăturilor istorice şi dinastice cu Casa de Hohenzollern şi renunţarea la titlurile "Hohenzollern-Sigmaringen", respectând astfel decizia din 1921 a Regelui Ferdinand I de a conferi un caracter naţional şi independent Dinastiei şi Casei Regale a României.

"Noi, Mihai I, în virtutea autorităţii noastre nedisputate ca şef al Casei Regale a României, luând în considerare decizia iubitului nostru bunic, Regele Ferdinand I, de a conferi un caracter naţional şi independent dinastiei şi Casei Noastre Regale, şi urmând datoria mea faţă de istorie şi faţă de urmaşii şi succesorii mei, ţinând cont de articolele 1(10), 15 şi Anexa 1 ale Normelor Fundamentale ale Familiei Regale a României, adoptate de noi la 30 decembrie 2007, acţionând în conformitate cu voinţa mea liberă, fac cunoscut: Art. 1 Ruperea tuturor legăturilor istorice şi dinastice cu Casa de Hohenzollern", se arată într-un document semnat de Regele Mihai I şi transmis, marţi, prin Biroul său de presă.

Regele Mihai anunţă în documentul citat, care are trei articole, că din 10 mai 2011 iau sfârşit toate legăturile dinastice dintre Casa Regală a României şi Casa Princiară de Hohenzollern.

De asemenea, membrii familiei regale a României renunţă la titlurile conferite de capii familiei princiare de Hohenzollern.

În documentul semnat de Regele Mihai I se mai arată că Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României se amendează prin excluderea particulelor de "Hohenzollern", "de Hohenzollern-Sigmaringen" şi "de Hohenzollern-Veringen", în măsura în care se referă la oricare dintre membrii Casei Regale a României.

Casa de Hohenzollern este una dintre cele mai importante dinastii din istoria Europei, care a dat de-a lungul vremii regi şi împăraţi ai casei conducătore de Brandenburg-Prussia (1415 - 1918) şi Germania Imperială (1871 - 1918). Şi-a luat numele de la un castel din Swabia, iniţial menţionat ca Zolorin sau Zolre (actualul Hohenzollern, din sudul Tübingen, în landul Baden-Württemberg).

Burchard I este primul care a fost înregistrat ca strămoş al dinastiei, conte de Zollern în secolul al 11. La a treia şi a patra generaţie de la acesta s-au format două linii de succesiune, Zollern-Hohenberg, dispărută până în 1486, şi conţii din Nürnberg, ai cărei moştenitori au ajuns până în zilele noastre.

Hohenzollern-Sigmaringen este o ramură a dinastiei de Hohenzollern care au condus Prusia şi ulterior Germania până în 1918.

În România, în anul 1866, casa de Hohenzollern este aleasă ca dinastie domnitoare de către conducerea politică în frunte cu Ion Brătianu.

Din această dinastie au făcut parte Carol I, principe al României între 1866 - 1881 şi rege între 1881 şi 1914, Ferdinand I al României (1914 - 1927), Mihai I al României (1927 - 1930 şi 1940 -1947) şi Carol al II-lea al României (1930 - 1940).