Tânărul preot danez Morten Falck părăseşte Copenhaga în anul 1787 şi pleacă în vestul Groenlandei, încercând să-şi dedice viaţa creştinării localnicilor nebotezaţi. În Sukkertoppen, o aşezare bătută de vânturile aspre ale iernii groenlandeze, mocneşte răscoala: locuitorii din satele învecinate s-au aliat, încercând să se opună regimului de colonizare danez şi să trăiască după propriile obiceiuri. Pe măsură ce înţelege viaţa localnicilor şi încearcă să-i ajute – printre ei se numără şi soţia chinuită de singurătate a unui negustor, cu care tânărul preot păcătuieşte -, Morten se confruntă cu propria sa latură întunecată: cade în patima beţiei, profită de femeile localnice, fură din proviziile bisericii. Treptat, trecând peste degradarea ce i-a cuprins trupul şi sufletul, încercând să-şi înţeleagă adevărata menire, îşi dă seama că trebuie să aleagă: să slujească fidel Coroana daneză sau să se lase purtat de dorinţa arzătoare a băştinaşilor pentru independenţă, informează editura Polirom.
CITEŞTE UN FRAGMENT ÎN AVANPREMIERĂ
Kim Leine s-a născut în 1961, într-o localitate din sudul Norvegiei. La vârsta de 17 ani s-a mutat în Danemarca şi a trăit alături de tatăl său. Aici a urmat diferite cursuri universitare şi a frecventat o şcoală sanitară, s-a căsătorit şi are doi copii. La vârsta de 29 s-a mutat în Groenlanda, unde a lucrat ca asistent medical şi a început să scrie. În anul 2004, după 15 ani petrecuţi în capitala Nuuk, s-a reîntors în Danemarca. A debutat ca scriitor în 2007, cu romanul autobiografic „Kalak”, urmat de romanele „Valdemarsdag” şi „Tunu”. „Profeterne i Evighedsfjorden” („Profeţii din Fiordul Veşniciei”) este cel de-al patrulea roman, pentru care Kim Leine a primit numeroase distincţii, printre care premiul Jytte Borberg, De Gyldne Laurbær şi premiul pentru literatură decernat de Nordiska Rådet. În prezent locuieşte în Copenhaga.