Puciul de la berărie sau lovitura de stat eşuată a lui Adolf Hitler. După un secol, extrema dreaptă încă ameninţă democraţia

Puciul de la berărie 

Regimul Republicii de la Weimar a fost contestat atât de extrema dreapta, cât şi de extrema stânga în Germania pe tot parcursul anilor 1920. 

Fusese perpetuată o teamă răspândită de tulburările Revoluţiei Bolşevice din 1917, dar şi de venirea la putere a fasciştilor în Italia în 1922. 

În primăvara anului 1920, în Ruhr a avut loc o revoltă a muncitorilor condusă de comunişti.

Luptele aprige cu armata şi cu miliţiile voluntare nu au fost înăbuşite decât la începutul lunii aprilie, scrie Encyclopedia Britannica.

Minerii din districtul Mansfeld din centrul Germaniei s-au revoltat împotriva poliţiei în martie 1921, iar comuniştii au făcut apel la o grevă generală, dar fără succes.

Pericolul cel mai mare pentru republică venea însă dinspre extrema dreapta. În martie 1920, o lovitură de stat a fost încercată de generalul Walther von Lüttwitz, care comanda trupele din zona Berlinului. 

În perioada 8-9 noiembrie 1923, austriacul Adolf Hitler şi alţi membri din NSDAP (Partidul Muncitoresc Naţional-Socialist German) au condus o tentativă de lovitură de stat care a devenit cunoscută sub numele de Puciul de la Berărie, la Bürgerbräu Keller din oraşul bavarez München. Hiter a dat buzna în berărie şi a tras mai multe cu pistolul său mai multe focuri în tavan, instigând la revoltă.

Naziştii urmăreau să preia controlul asupra guvernului statului, să mărşăluiască la Berlin şi să răstoarne guvernul federal german.

Ei au căutat să stabilească un nou guvern care să supravegheze crearea unui Reich German Mare unificat, unde cetăţenia să se bazeze pe rasă, scrie site-ul Muzeului Memorial al Holocaustului din SUA. 

BBC scrie că principalii politicieni bavarezi, inclusiv Kahr, s-au întâlnit la berăria din München la 8 noiembrie 1923. Hitler şi aripa paramilitară Sturmabteilung (SA) a Partidului Naţional Socialist au întrerupt întâlnirea, ameninţând mulţimea cu acte de violenţă.

Kahr, generalul von Lossow (conducătorul armatei în Bavaria) şi colonelul von Seisser (şeful poliţiei bavareze) au fost încuiaţi într-o cameră din spate. Au fost nevoiţi să-şi anunţe public sprijinul pentru nazişti. Hitler a părăsit berăria pentru a supraveghea ciocnirile dintre SA  şi armata germană. 

Ludendorff le-a permis politicienilor să părăsească berăria, dar s-a dovedit a fi o greşeală, deoarece au renunţat imediat la sprijinul pentru nazişti.
În dimineaţa următoare, naziştii, conduşi de Hitler şi Ludendorff, au mărşăluit în centrul oraşului München. Poliţia şi armata i-au confruntat şi s-au tras focuri de armă. Susţinătorii nazişti şi SA au fost împrăştiaţi.  

Pernet, Weber, Frick, Kriebel, generalul Ludendorff, Adolf Hitler, Bruckner, Rohm şi Wagner au fost arestaţi şi judecaţi pentru trădare. 

Hitler a fost găsit vinovat şi condamnat la cinci ani de închisoare, dar a fost eliberat după nouă luni. 

În timpul procesului, el a afirmat că scopul său a fost să salveze Germania de guvernul care a dezamăgit poporul german. 

În timp ce se afla în închisoarea Landsberg, Hitler şi-a scris cartea Mein Kampf, în care şi-a prezentat ideile şi planurile fasciste pentru schimbarea societăţii germane. Cartea a fost publicată în 1925. 

Puciul său, deşi a eşuat, a subliniat că a existat o mare opoziţie faţă de guvernul de la Weimar. Faptul că Hitler a fost condamnat doar la cinci ani şi că a fost eligibil pentru eliberare condiţionată în nouă luni, sugerează că judecătorii şi instanţele germane s-au opus guvernului de la Weimar. La acel moment, numărul membrilor NSDAP a crescut semnificativ, cu aproape 55.000 de membri.

Istoria se repetă? 

The Print avertizează că pericolul extremei dreapta s-a reaprins în Germania post-Merkel. 

Lovitura de stat eşuată din Germania din 2022 a reaprins amintirile despre puciul lui Hitler din 1923. Complotul din 2022 a fost efectuat de  mişcarea de extremă dreaptă Reichsbürger şi de conspiraţiştii QAnon.

Mişcarea de extremă dreaptă Reichsbürger are un număr alarmant de membri - 21.000 conform unor statistici din 2021. 

Denumită cea mai mare „conspiraţie radicală de dreapta” de la al Doilea Război Mondial, grupul de extremă-dreapta şi foste figuri militare ar fi plănuit să asalteze clădirea Reichstagului şi să preia puterea. Se spune că ar fi fost inspiraţi de grupul Reichsbürger, care nu recunoaşte Republica Federală Germania ca stat suveran, precum şi de conspiraţiştii QAnon care voiau să se inspire după insurecţia de pe 6 ianuarie 2021 asupra Capitoliului din Washington D.C.  

Heinrich XIII, Prinţul Reuss, descendentul în vârstă de 71 de ani al unei familii nobile germane despre care se crede că este liderul grupului de extremă dreapta, a fost şi el arestat. E un membru considerat persoana non-grata a familiei nobiliare ce a fost exclus fiindcă a căzut pradă conspiraţiilor, scrie Welt.  Nu numai că grupul a fost catalogat drept o organizaţie teroristă internă, dar procurorii germani au dezvăluit şi că membrii acestei organizaţii planifică o lovitură de stat din noiembrie 2021.

În complot a fost implicată şi Birgit Malsack-Winkemann, o judecătoare care a fost membru al Partidului Alternativa pentru Germania de extrema dreaptă (care ar în prezent 79 de locuri în Bundestag, parlamentul german). A fost la rândul ei arestată pentru acuzaţia de terorism şi planificarea unei lovituri de stat. 

Unter den festgenommenen Reichsbürgern laut GBA: Heinrich XIII. Prinz Reuss. pic.twitter.com/4sEWA5ziJ3

— Lennart Pfahler (@LennartPfahler) December 7, 2022

Potrivit Procurorului General al Germaniei, mişcarea de extrema dreapta plănuia să înfiinţeze structuri administrative, să procure echipament militar şi să recruteze activ noi membri. Se pare că participanţii erau dornici să folosească „mijloace militare şi violenţă împotriva reprezentanţilor statului” pentru a-şi atinge obiectivele.

Există însă o diferenţă între extrema dreaptă din anii 1920 şi cea din anii 2020. 

Naziştii erau naţionalişti şi rusofobi convinşi. Ei detestau bolşevismul şi lucrau în mod independent. 

Partidele şi mişcările de extrema dreaptă din Germania de azi ar fi finanţate de regimul lui Vladimir Putin şi de serviciile secrete ale Federaţiei Ruse, care încearcă să divizeze demult societatea europeană prin a însămânţa haos.