Răsvan Popescu:"Cutia cu maimuţe" cuprinde însemnări dintr-o lume strâmbă şi uneori greu de suportat

Cartea "Cutia cu maimuţe. Jurnal", de Răsvan Popescu (jurnalist, scenarist de film, scriitor şi membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului - CNA), a apărut în colecţia "Ego-grafii" a editurii Polirom şi a fost lansată la Gaudeamus, în prezenţa autorului.

La eveniment au participat şi Radu Călin Cristea (jurnalist, scriitor, critic literar şi membru al CNA) şi Cristian Teodorescu (jurnalist, scriitor şi critic literar).

Alcătuit din însemnări, comentarii, reflecţii ordonate cronologic pe marginea evenimentelor din viaţa politică românească şi din viaţa personală, "Cutia cu maimuţe" este jurnalul inedit al agitaţilor ani 2010 - 2013. Rememorare şi consemnare, confesiune şi analiză, fragmentele se integrează într-un ansamblu coerent, o imagine caleidoscopică a României ultimilor ani şi a unui destin individual pe care încercările nu l-au ocolit. Tema se reliefează limpede: teama de irosire într-o societate care, orice ar face, nu poate ieşi din marasm.

Potrivit lui Răsvan Popescu, "Cutia cu maimuţe. Jurnal" este cel de-al doilea său jurnal, după "Purtătorul de cuvânt" (2002), şi cuprinde "nişte însemnări dintr-o lume strâmbă şi uneori destul de greu de suportat".

În cadrul lansării, Răsvan Popescu a vorbit şi despre cât de riscant este să te aventurezi într-un gen atât de personal, aflat la graniţa literaturii, cum este jurnalul.

"'Cutia cu maimuţe' este un jurnal şi în acelaşi timp o încercare de a păstra pe hârtie câte ceva din viaţă atunci când ea aleargă mai tare şi atunci când rişti să se risipească de tot. Este şi o încercare de a ţine lucrurile laolaltă în vremuri de - zic eu - oarecare nevroză colectivă şi este şi o căutare uneori disperată a unui sens în toate acestea. Pentru mine, este al doilea jurnal. 'Purtătorul de cuvânt' se opreşte în 2000. La un moment dat am simţit nevoia să reiau acest jurnal şi cred că se întâmplă asta pentru că în vremuri în care simt că lucrurile se duc la vale mă agăţ aşa ca de un pai de acest gen - poate mai uşor - să zicem viaţa pe sărite. Este o formulă care permite să pui laolaltă şi ce se întâmplă cu tine şi ce se întâmplă cu noi toţi, cu lumea în care trăim. Este, în acelaşi timp, şi o cale pentru mine de a mă elibera de presiunea unor vremuri de cele mai multe ori de o agitaţie sterilă", a spus Răsvan Popescu.

La rândul său, Radu Călin Cristea a spus că Răsvan Popescu are "inspiraţia şi prudenţa în acelaşi timp" de a se poziţiona oarecum ca personaj în câmpul lungii naraţiuni reprezentate de volumul "Cutia cu maimuţe. Jurnal", afirmând la pagina 14: "Cred că mi-a plăcut aşa, între ape".

"E vorba aşadar de un narator, de un autor care se simte foarte bine într-o zonă de interstiţii, într-un soi de no man's land, care însă provoacă efecte perverse", a spus Radu Călin Cristea, precizând că între aceste efecte se numără "iluzia unei libertăţi extreme, nemărginite", dar şi "ideea de a nu fi al nimănui, de a aştepta", care însă "dă mereu o anumită aplecare către stări de depresie, uneori într-o formă acută".

Potrivit lui Radu Călin Cristea, nota de forţă a cărţii "Cutia cu maimuţe. Jurnal" este dată de "acuitatea cu care Răsvan Popescu îşi prezintă propriile stări, cu o introspecţie extrem de rafinat prezentată, dar şi mişcarea psihologică comportamentală a altor personaje". "E un jurnal evident infernal, trăit paroxistic", a mai spus Radu Călin Cristea, vorbind totodată de relaţia pe care Răsvan Popescu a avut-o ca scenarist şi coscenarist cu Lucian Pintilie.

"Există un personaj din umbră extrem de agresiv şi la Răsvan Popescu şi la Lucian Pintilie, în special la Lucian Pintilie cel din 'Reconstituirea' (...) E un personaj care, încetul cu încetul, se insinuează în naraţiune şi care până la urmă reuşeşte să o acapareze (...) E într-adevăr o lume parţial schizofrenică, e lumea comunismului din peliculele lui Lucian Pintilie, este lumea realităţii noastre, care, în anumite privinţe, pune un pic de presiune acută asupra unei persoane cu totul speciale, cum este acea a lui Răsvan Popescu, care a trăit diverse metamorfoze, dar care a avut între altele şi privilegiul de a contempla realitatea înconjurătoare şi din postura de înalt funcţionar public, ceea ce dă o dimensiune cu totul specială şi face cu atât mai atractivă lectura", a spus Radu Călin Cristea.

Potrivit lui Radu Călin Cristea, cititorii "Cutiei cu maimuţe" vor găsi în această carte foarte multe surprize. "Veţi găsi un personaj încorsetat, un personaj care încearcă să traverseze un soi de tunel, fără niciun fel de luminiţă, fără niciun fel de undă de speranţă, la fel ca şi Subomul din cartea lui de debut, şi care se freacă de nişte pereţi care seamănă cu consistenţa unui şmirghel care-l rănesc, care într-un fel metaforic iau pielea de pe sine (...) 'N-am unde să fug de lume', spune el. O lume care-l acaparează, care-l ia în captivitate. Deocamdată există o cale de evaziune, o insulă a lui Euthanasius, şi acesta este locul numit Filipeşti, unde Răsvan Popescu îşi regăseşte rădăcinile", a explicat Radu Călin Cristea.

De asemenea, Radu Călin Cristea a atras atenţia că volumul "Cutia cu maimuţe. Jurnal" este unul "al unui autor devorat de ceea ce ne devoră într-un fel sau altul pe toţi de-o bucată de vreme, şi anume de televizor".

La rândul său, Cristian Teodorescu a spus că jurnalul lui Răsvan Popescu "face mai degrabă parte din categoria celor destinate publicării după ce autorul iese din scenă, din cauza faptului că e un jurnal incomod pentru contemporanii care sunt aduşi în paginile cărţii sale".

"E un jurnal în care Răsvan nu se fereşte să spună ceea ce crede despre situaţii contemporane, despre oameni politici, despre vedete de televiziune, despre intelectuali care cred că ei sunt cei care deţin dreapta măsură în ceea ce priveşte rolul pe care trebuie să-l aibă CNA. Şi nu în ultimul rând e un jurnal în care Răsvan vorbeşte cât se poate de sincer, de onest, despre sine însuşi, despre problemele lui ca scriitor, ca scriitor care are puţină vreme de scris din cauza îndatoririlor ăstora funcţionăreşti pentru care unii îl invidiază şi care lui, de la un moment încolo, i se par nişte futilităţi nenorocite de care trebuie să se achite, fiindcă fostul jurnalist din el, fostul purtător de cuvânt al preşedintelui de la un moment dat al României crede, mai are naivitatea să creadă că lumea poate fi schimbată acţionând într-un loc sau altul al ei cu onestitate şi cu bună-credinţă", a spus Cristian Teodorescu.

Potrivit lui Teodorescu, "Cutia cu maimuţe. Jurnal" este şi "strigătul de disperare al scriitorului care simte că se pierde şi nu vrea cu niciun preţ să lase de la sine această şansă de care s-a îndepărtat".

"Atunci când Răsvan Popescu a debutat, mi-a dat să-i citesc 'Subomul'. Am fost sigur că Răsvan Popescu va avea destin artistic şi nu m-am înşelat. Omul ăsta, care fatalmente a trebuit să se risipească în mai multe locuri, în mai multe direcţii, a scris acest jurnal - spre deosebire de primul, 'Purtătorul de cuvânt' - şi din cauza faptului că simţea nevoia să se întoarcă la uneltele sale, simţea nevoia să redevină scriitor (...) Mai e un nivel în acest jurnal, cel al scenaristului Răsvan Popescu, cel care continuă să facă planuri, care se reconfruntă cu filmele al căror scenarist a fost, care-şi aminteşte de felul în care au fost ele receptate, îndrăzneşte să se ia la ceartă cu critica (...) mai e de asemenea un Răsvan Popescu fiul, nepotul, soţul, omul cu o viaţă de familie despre care scrie lucruri nu numai emoţionante, ci şi care dovedesc ataşamentul lui faţă de familie, de tradiţie, faţă de faptul că atunci când îţi uiţi rădăcinile nu mai ştii nici cine eşti. E un fel de a se întoarce periodic la rădăcinile sale tocmai din cauza faptului că el ca autor simte nevoia periodic să-şi aducă aminte cine este şi mai ales ce vrea", a afirmat Cristian Teodorescu.

Un alt nivel din carte este, potrivit lui Teodorescu, cel în care jurnalistul Răsvan Popescu notează evenimente, mici întâmplări, fapte diverse din realitatea contemporană.

"Mă tem că jurnalul ăsta o să-i atragă şi mai multe adversităţi, fiindcă scrie neted ceea ce trebuie scris neted şi - deşi o face cât se poate de politicos - chestia asta este mult mai neplăcută pentru cei despre care, dacă Răsvan ar fi folosit tonul pamfletarului, i s-ar fi spus 'Domn'e, îşi ia revanşa' (...) Nu. El scrie ceea ce se întâmplă, după care trage o concluzie personală, acidă, bine formulată, uneori memorabil formulată, şi din care îţi dai seama că Răsvan Popescu n-are chef să-şi ia revanşa faţă de toţi ăştia", a mai spus Cristian Teodorescu.

Răsvan Popescu este jurnalist, scenarist de film şi scriitor. A absolvit Liceul "Gheorghe Şincai" din Bucureşti, apoi Facultatea de Geologie şi Geofizică a Universităţii din Bucureşti. După Revoluţia din 1989 s-a orientat spre jurnalism şi a fost, printre altele, corespondent al Radio BBC (1992-1996) şi redactor-şef la Televiziunea Română (1997-1998). A fost secretar de stat, şef al Departamentului de Informaţii Publice şi purtător de cuvînt al Guvernului în anii 1998 -1999, apoi, în 1999 - 2000, consilier de stat şi purtător de cuvânt al preşedintelui Emil Constantinescu. Membru al CNA din 2000, a fost preşedinte al acestui organism în perioada 2007-2012.

Dintre volumele publicate de Răsvan Popescu fac parte "Subomul" (povestiri, 1991), "Omul cu cioc şi gheare" (1994), "Prea târziu" (1996), "Război în bucătărie" (1998), "Purtătorul de cuvânt" (jurnal, 2002), "Femeia visurilor" (2004), "Nişte ciori vopsite-n roşu" (publicistică, 2006).

De asemenea, a scris scenarii de film - "Prea târziu" (1996, regia Lucian Pintilie, selectat la Festivalul Internaţional de la Cannes 1996), "Terminus paradis" (1998, coscenarist Radu Aldulescu, în regia lui Lucian Pintilie, marele premiu al juriului la Festivalul Internaţional de la Veneţia 1998), "Faimosul paparazzo" (1999, regia Nicolae Mărgineanu), "Război în bucătărie" (2001, regia Marius Barna), "Noro" (2003, un film de Radu Gabrea), "Femeia visurilor" (2005, filmul, în regia lui Dan Piţa, a primit premiile UCIN pe 2005 pentru imagine şi montaj), "Ceva bun de la viaţă" (2011, regia Dan Piţa, premiul pentru cel mai bun film la Festivalul Internaţional de la Avanca, premiile UCIN pe 2011 pentru imagine şi tânăra speranţă).