Raţiune şi tragedia Nisa. Interviu Dana Jalobeanu: Ignoranţa este, poate, chiar sursa slăbiciunii noastre

Bucharest-Princeton seminar in early modern philosophy în Alba Iulia. Tema: The Architectonics of Reason: Principles, Axioms and laws of nature in early modern Europe. Despre dezbaterile din cadrul seminarului, dar şi pe relaţia dintre raţiune şi tragedia dela Nisa, am realizat un interviu cu Dana Jalobeanu, conferenţiar la Facultatea de filosofie, director al secţiunii umaniste a Institutului de cercetare al Universităţii din Bucureşti.

Câteva din ideile principale ale interviului:

"Arhitecţii raţiunii au trăit în epoci foarte asemănătoare cu cea de azi: au avut de făcut faţă iraţionalului şi nebuniei în cantităţi mari (războaie civile, insurecţii religoase, câte o boală care secera jumătate din populaţia unui oraş în câteva luni, diferite forme de terorism, regimuri autoritariste etc.). Cea mai spectaculoasă a fost, probabil, epoca din zorii modernităţii când, intr-un interval de câteva decenii, s-a născut ştiinţa modernă."

"Terorismul, fanatismul şi nebunia nu s-au născut azi. Ştiţi cum se spune: ignorăm istoria pe propria răspundere şi cu costuri enorme. Această ignoranţă este, poate, chiar sursa slăbiciunii noastre."

Mediafax: Care este sensul lui Reason? Pe scurt, care este evoluţia conceptului pănă astăzi?

Dana Jalobeanu: Putem defini raţiunea pornind de la o constatare foarte simplă. Există o constantă a vieţii umane, oriunde se desfăşoară aceasta: nevoia de a explica şi înţelege, de a pune ordine şi a face lumină în dezordinea care ne înconjoară. Domeniul raţiunii este pur şi simplu rezultatul acestui exerciţiu. Ne-am putea-o imagina ca pe o grădină în mijlocul unor păduri întunecate. Unii dintre înaintaşii noştri au reuşit să extindă această grădină, să o organizeze (more geometrico), să cadă de acord asupra arhitecturii ei, să construiască planuri de extindere care să mai reducă din întunericul şi nesiguranţa spaţiului încâlcit al pădurii care o înconjoară. Dacă ne uităm împreună la istoria gândirii moderne vedem că adesea aceşti arhitecţi ai raţiunii au trăit în epoci foarte asemănătoare cu cea de azi: au avut de făcut faţă iraţionalului şi nebuniei în cantităţi mari (războaie civile, insurecţii religoase, câte o boală care secera jumătate din populaţia unui oraş în câteva luni, diferite forme de terorism, regimuri autoritariste etc.). Cea mai spectaculoasă a fost, probabil, epoca din zorii modernităţii când, intr-un interval de câteva decenii, s-a născut ştiinţa modernă. Dar şi Europa, cea pe care o ştim azi – o construcţie întemeiată pe raţiune şi care valoriza raţiunea ca instrument de cunoaştere şi ordonare a iraţionalului. Anii în care au trăit Francis Bacon, Rene Descartes, Thomas Hobbes şi Isaac Newton se pot vedea în două feluri: ca o epocă de aur a raţiunii sau ca un asalt al întunericului şi iraţionalului (război civil în Franţa, război civil şi insurecţie religioasă în Anglia, valuri succesive de ciumă, schimbări climatice cunoscute geologilor ca „mica glaciaţiune” etc.). Cumva, cele două aspecte par să fie legate între ele– ceea ce ne spune că n-ar strica să învăţăm mai multe despre modernitatea timpurie pentru a găsi, eventual, elemente pentru o reţetă de supravieţuire şi adaptare la lumea în care trăim.

Cam acesta este scopul seminarului de cercetare anual cunoscut sub numele de Bucharest Princeton seminar in early modern philosophy. În fiecare vară, Bucharest Princeton seminar reuneşte cercetători şi studenţi de pe cinci continente şi discută despre modernitatea timpurie. Sunt patru-cinci zile de discuţii şi prezentări la capătul cărora s-au născut, nu doar o dată, proiecte de cercetare internaţionale, colaborări, proiecte de cursuri, cărţi sau ediţii. Cum suntem deja la a 16-a ediţie, putem măsura în timp efectele acestei întreprinderi. Pentru România ele sunt destul de clare: am contribuit la formarea unei generaţii de specialişti, am produs traduceri şi ediţii, am educat câteva generaţii de studenţi (dintre care unii se întorc, pentru seminar, de la Cambridge sau Princeton, Ghent, Bruxelles sau Southbend-Indiana).

Mediafax: Ce-a adus nou seminarul de la Alba Iulia?

Dana Jalobeanu: Anul acesta, gazdele noastre au fost Biblioteca Batthyaneum şi Institutul Catolic din Alba Iulia. A fost un loc ideal pentru a discuta despre arhitectura raţiunii şi despre modernitatea europeană. Biblioteca Batthyaneum a fost construită, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, ca un institut de cercetare european (bibliotecă, observator astronomic şi tipografie), pe un plan similar cu cel imaginat de Francis Bacon la începutul secolului al XVII-lea. Pentru noi, marea descoperire a seminarului a fost să vedem cât de integrată era Transilvania în cultura europeană a luminilor... şi cât de puţine lucruri ştim despre asta. Iar faptul că ştim atât de puţine despre asta se vede şi în modul în care arată azi Biblioteca Batthyaneum (a cărei clădire istorică stă să se prăbuşească) sau observatorul ei astronomic (bombardat din greşeală în 1848, şi niciodată refăcut). Am plecat de la Alba Iulia cu sentimentul că avem multe de făcut în anii care vin: proiecte de cercetare, conservare şi restaurare, ediţii, cursuri de specializare pentru studenţi şi cercetători dornici să mai salveze câte ceva din moştenirea noastră culturală, poate şi cursuri mai generale care să explice, pe înţelesul tuturor, de ce şi cum trebuie să cultivăm grădina raţiunii.

Mediafax: Cum v-aţi raportat faţă de evenimentele de la Nisa şi faţă de raportul Franţa- capitala "reason" şi actele repetate de terorism.

Dana Jalobeanu: Personal, cred că avem nevoie mai mult ca niciodată de experienţa şi exemplul filosofilor modernităţii timpurii. Eu mă ocup de Francis Bacon. Printre lucrurile pe care Bacon le-a lăsat moştenire Europei se numără nu doar o nouă logică şi o nouă filosofie a naturii, ci şi documentele procesului cunoscut sub numele de „complotul prafului de puşcă.” Bacon a fost procurorul de caz într-unul dintre cele mai celebre atentate teroriste din istorie: cel în care Guy Fawkes şi câţiva complici au încercat să arunce în aer Parlamentul britanic (în 1605). Terorismul, fanatismul şi nebunia nu s-au născut azi. Ştiţi cum se spune: ignorăm istoria pe propria răspundere şi cu costuri enorme. Această ignoranţă este, poate, chiar sursa slăbiciunii noastre.