REPORTAJ: Artă, istorie şi prestigiu, în inima Capitalei, în reşedinţa ambasadorului Franţei în România - GALERIE FOTO

România şi Franţa au stabilit relaţii diplomatice la nivel de legaţie începând cu data de 20 februarie 1880. La 12 martie 1880, Aubert Ducros, primul trimis extraordinar şi plenipotenţiar al Franţei la Bucureşti, şi-a prezentat scrisorile de acreditare. Astfel, un proiect de construire a clădirii destinate să găzduiască Legaţia Franţei la Bucureşti se conturează cu rapiditate începând cu anul 1887.

GALERIE FOTO

În planurile de la 1887, accesul principal se făcea dinspre stradă, ulterior, din raţiuni de securitate şi de amenajare, s-a decis realizarea unui portic lateral, prin care să se intre în splendida reşedinţă care a servit ambasadorilor Franţei la Bucureşti. Iniţial, ideea ca intrarea în clădire să nu fie la stradă, ci prin partea laterală, a părut ciudată, dar, patru decenii mai târziu, în momentul în care Franţa achiziţionează şi proprietatea vecină, care aparţinuse omului politic Ion Marghiloman, schimbarea s-a dovedit a fi o alegere inspirată.

O alee pavată poartă invitaţii către "un arc de triumf", urmând ca, după deschiderea uşilor înalte şi grele, păşind în clădire, arhitectura reşedinţei să dezvăluie, treptat, o combinaţie de stiluri. Câteva trepte, ca mai apoi în vestibul să se înalţe două coloanele greceşti care dau o notă de amplitudine, privirea fiind imediat atrasă de două firide care adăpostesc două vaze de Sèvres, de culoarea cobaltului. Pereţii laterali sunt decoraţi cu oglinzi înscrise în arce sprijinite de pilaştri. Intrarea este "păzită" de doi lei, de mici dimensiuni, care sunt amplasaţi la terminarea scărilor care conduc către holul principal al clădirii.

Holul principal este încadrat în două coloane, iar tavanul înalt a fost reamenajat. "Iniţial, atât la parter, cât şi la cele două etaje, tavanul prezenta o deschidere acoperită de sticlă, astfel încât încăperea să beneficieze de lumină naturală. Din motive care ţin de rezistenţa clădirii, dar şi de securitate, s-a renunţat la acest luminator", au relatat pentru MEDIAFAX reprezentanţii Ambasadei Franţei în România.

Cu toate că arhitecţii francezi erau recunoscuţi pentru profesionalismul şi creativitatea lor, iar Ministerul Afacerilor Externe din Franţa avea proprii experţi, reşedinţa a fost proiectată de un arhitect olandez, naturalizat în România în 1886, Jacobus Josephus Schiffeleers. "A fost o decizie care a provocat surprindere, pentru că şi în Bucureşti, în perioada «micului Paris» erau foarte mulţi arhitecţi francezi, o mare parte dintre celebrii arhitecţi fiind consultaţi asupra planurilor, dar cel principal a fost cel olandez", au mai povestit reprezentanţii Ambasadei pentru MEDIAFAX.

Apropiind privirea de coloanele zvelte care încadrează camera, afli cu oarecare surprindere că, de fapt, nu sunt făcute din marmură, ci sunt fapt sunt "cosmetizate" cu o vopsea care imită incredibil de bine marmura.

Piesa de rezistenţă din holul principal, care cu siguranţă atrage privirile tuturor invitaţilor la recepţiile organizate la Ambasada Franţei, este o statuetă care îl înfăţişează pe Ludovic XIV. Un element emblematic, statuia din bronz se impune în capătul holului principal al reşedinţei. Opera îl prezintă pe regele Franţei şi al Navarei îmbrăcat într-o uniformă de general roman, purtând perucă şi care face un semn de comandă.

Statuia ascunde o minunată poveste. Reprezentând o reproducere de dimensiuni reduse realizată de François Girardon, lucrarea de la reşedinţa Franţei este una din cele câteva opere identice semnate de artist. Statueta Regelui Soare a fost turnată de Jean-Balthazar Keller şi datează din 1692. Originalul avea dimensiuni grandioase, având şapte metri înălţime, 17 metri cu tot cu piedestal şi cântărind treizeci de tone. Această statuie fost amplasată în Place Louis le Grand (Piaţa Ludovic cel Mare), care a fost botezată sub acest nume într-o perioada în care armatele regelui nu mai aveau victorii răsunătoare, şi a îmbogăţit locul timp de aproximativ 100 de ani. În timpul Revoluţiei Franceze, în anul 1792, acesta a fost dărâmat.

Bronzul statuii a fost topit, o amintire a acestei opere fiind la Muzeul Luvru, unde se află o parte din piciorul stâng al Regelui Soare. Statuia, amplasată în faţa uşii mari din sticlă care poartă invitaţii în grădina din spate a reşedinţei Ambasadei Franţei la Bucureşti, este încadrată de două elegante lampadare în stil Empire.

Astfel, din holul-principal în dreapta se află scara ce duce la primul etaj al clădirii. În pofida faptului că majoritatea operelor de artă provin din Franţa, pictori români precum Nicolae Grigorescu şi Ion Ţuculescu au păstruns şi completează perfect aerul francez din reşedinţă. O natură moartă de Ion Ţuculescu, "Car cu fân", al lui Nicolae Grigorescu, şi un peisaj de Richard Bellias evidenţiază stilul cosmopolit al reşedinţei. Micul spaţiu de la baza scării este decorat cu două comode pe care sunt expuse seturi de ceainice din argintăria care provine de la Fondul Naţional de la Paris şi cu mobilier stil Ludovic al XV-lea.

Călătoria parcă într-un mic castel de pe Valea Loarei continuă cu salonul de muzică, încălzit de lumina soarelui care intră pe ferestrele mari ale încăperii. Salonul are vedere către grădina din spate iar combinaţia nuanţelor de bej, maro şi verde pal subliniază frumuseţea acestuia.

Continuitatea arhitecturii camerelor este dată de prezenţa a două coloane care despart salonul. Tavanul poartă două "bijuterii" din cristal, unul dintre candelabre ce au aparţinut aviatorului Louis Noel, un adevărat pasionat de artă, iar pe pereţi, patru tablouri cu subiecte militare ale pictorului de origine flamandă Jan Peter Verdussen şi "Tânără femeie în costum de baie", un foarte sensibil portret de Isaac Dobrinsky, alcătuiesc salonul de muzică.

Chiar dacă nu se aud acordurile pianului, vizitatorii îşi pot imagina pentru câteva secunde vibraţiile acestuia. Pianul, un Pleyel, realizat la Paris, de către compania înfiinţată în 1807 în capitala Franţei de pianistul şi compozitorul austriac Ignaz Pleyel, este fabricat dintr-un lemn de molid roşu, care se găseşte în munţii din Val di Fiemme, din Italia. În seratele când tinerele talente vin pentru a oferi reprezentaţii private pentru ambasadă, instrumentul muzical învăluie întreaga reşedinţă în armonie.

Amplasat strategic lângă salonul de muzică, salonul de bal, luminat de patru candelabre în stil Empire, se prezintă cu mobilier în stil Ludovic al XVI-lea, cu două frumoase console din acaju, o comodă şi o măsuţă de salon cu obiecte de ceramică ce provin de la Manufactura de la Sèvres, printre care o vază de flori şi o mică cupă a sculptorului Étienne Hajdu.

Tablourile din salonul de bal reflectă alegerea ambasadorului Franţei în România, Philippe Gustin, care a dorit să decoreze pereţii salonului cu opere ce provin din Fondul de Artă Contemporană: pe peretele din dreapta, privind către fereastră, se află "Femeia cu oglindă", a lui Konstantinos Byzantios, pictor grec stabilit la Paris în 1946, iar pe un alt perete, "Femei pe malul mării", de Raymond-Jean Legueult şi "Vacanţe în roz la Cabourg", de Gaston Sébire.

Pe măsuţele din salonul mare sunt aşezate albume de artă, dar şi o serie de cărţi care prezintă România, precum un volum despre domnitorul Ţării Româneşti Mihai Viteazu, sculptorul Constantin Brâncuşi, dar şi despre spectaculoasa Delta Dunării.

Din salonul mare, invitaţii pătrund în bibliotecă, încăpere care a fost renovată în primăvara acestui an. Mobilierul este de inspiraţie modernă, dar cărţile vechi şi şemineul - singurul din întreaga clădire - subliniază istoria reşedinţei. Luminat de o lustră în stil Empire, biblioteca este decorată cu o remarcabilă tapiserie Gobelins, după un desen cu motive geometrice al pictorului şi gravorului Pierre Alechinsky şi două obeliscuri egiptene, miniaturi din porţelan de Sèvres.

Istoria cărţilor, care acoperă doi pereţi ai bibliotecii, este veche, unele provenind chiar şi din anii 1800, multe dintre acestea provenind de la Biserica Franceză, care au adus cărţile la reşedinţă pentru a fi păstrate.

Biblioteca "ascunde" şi o uşă secretă, "îmbrăcată" doar cu cotoare de cărţi, ce poartă invitaţii înapoi către vestibul.

Şi, cum toate castelele franceze au o sală de mese, şi reşedinţa Ambasadei Franţei de pe strada Biserica Amzei îşi aşteaptă invitaţii la dineu într-un astfel de salon. Masa şi scaunele sunt în stilul Ludovic al XV-lea şi au fost restaurate în repetate rânduri. Din nou, pereţii încăperii păcălesc privirea şi dau impresia unui tapet spectaculos cu motive florale. De fapt, pentru zugrăvirea camerei s-a folosit metoda "pochoir", care implică folosirea unui şablon pentru a aplica imaginile pe pereţi. Vesela folosită la dineuri este celebră, farfuriile fiind create special pentru Ambasada de la Bucureşti de Manufactura de la Sèvres şi au foiţă de aur de 24 de karate.

"Acum 102 ani, manufactura a făcut o serie de veselă pentru fiecare ambasadă. Dintre toate ţările europene, doar reşedinţa de la Bucureşti se mai poate lauda că are un serviciu complet", au relatat reprezentanţii Ambasadei pentru MEDIAFAX.

Peter Deneş, care lucrează de 33 de ani ca majordom la Reşedinţa Franţei, povesteşte că este foarte greu de spus care sunt cele mai frumoase momente pe care le-a trăit din 1980 până în prezent.

"Emoţii am avut când am trecut în anul 2000. Acela a fost un moment mai special. Am avut un dineu aici, nu foarte mare, cu 16 persoane şi s-a ciocnit paharul pentru noul mileniu. A fost ceva care m-a furnicat. În schimb, emoţii există de fiecare dată, la fiecare 14 iulie, cu gândul de a face cât mai bine şi să nu apară nicio problemă ", a relatat Deneş.

Acesta a asistat la vizitele foştilor preşedinţi ai Franţei François Mitterrand, Nicolas Sárközy, dar şi la recenta vizită a premierului francez la Bucureşti Jean-Marc Ayrault. Spune cu mândrie că are două poze mari cu papa Ioan Paul al II-lea. "L-am servit pe Părintele Sfânt la Bucureşti. Este o chestiune unică în viaţă, să poţi da mâna cu papa", a mai povestit acesta pentru MEDIAFAX.

Deteriorările provocate de război şi cutremure au condus la numeroase restaurări şi reamenajări, însă, reşedinţa de la Bucureşti a rămas expresia reprezentării Franţei în România.

Reşedinţa ambasadorului Franţei la Bucureşti îşi va deschide pentru prima oară porţile pentru publicul larg sâmbătă, în cadrul unui eveniment unic, care marchează împlinirea a 120 de ani de la inaugurarea sa, precum şi Zilele Europene ale Patrimoniului.