REPORTAJ Bobotează la Patriarhie. Vacarmul ninsorii-vedeta Bobotezei

Apa aştepta în butoaie uriaşe. Nesfinţită, în picioare. Butoaie mai înalte ca omul. În faţa Bisericii Patriarhiei. Ninsoarea curgea mare-lată din înaltul cerului, dată de meteorologia lui Dumnezeu. Cuprindea totul. Din când în când, mecanic, oamenii Domnului ieşeau din biserică şi dădeau zăpada. Păstrau potecile curate spre butoaiele-ca nişte soldaţi. Şi iar tihnă. Şi tihnă era şi cântecul slujbei auzit în difuzoare înăuntru-afară. Nicio notă mâncată, nicio desincronizare. Ninsoarea impunea respect, slujba i se supunea. Credincioşii nu erau numeroşi. Parte din ei stăteau fără înghesuială în biserică. Parte din ei stăteau înghesuiţi la coadă. Gardurile Jandarmeriei stăteau goale în ninsoare, curgând de pe Deal. Şi se iese la sfinţire.Agitaţie a credincioşilor-credincioşi şi a celor pragmatici. Primii, copleşiţi de slujbă, ceilalţi ademeniţi de eficienţă. Uşoară vâltoare de vorbe. Apoi, Sfinţirea apei. Ninsoarea. Îmbrăcat în roşu, un credincios făcea cruci în ritmul lui şi după propria lui carte. Preoţii doar se înclinau spre robineţi, pentru a umple sticle de plastic. Închinarea spre robinete îi scutea de greutatea fulgilor. În afară de ei, care scuturau fulgii, toţi ceilalţi erau cuprinşi egal de ninsoare. Păziţi de Jandarmerie.