REPORTAJ: "La Traviata", o poveste actuală despre feminism şi libertate într-o lume a bărbaţilor, la Opera Naţională - FOTO

Opera "La Traviata", de Giuseppe Verdi, a fost pusă în scenă prima dată pe 6 martie 1853, la Teatro La Fenice din Veneţia, dar povestea sa este încă actuală, întrucât vorbeşte despre feminism şi despre dorinţa de libertate într-o lume a bărbaţilor, precum şi despre nevoile fireşti ale oamenilor.

Urmărește
1207 afișări
Imaginea articolului REPORTAJ: "La Traviata", o poveste actuală despre feminism şi libertate într-o lume a bărbaţilor, la Opera Naţională - FOTO

REPORTAJ: "La Traviata", o poveste actuală despre feminism şi libertate într-o lume a bărbaţilor, la Opera Naţională - FOTO (Imagine: Octav Ganea/ Mediafax Foto)

"La Traviata", o operă în trei acte compusă de Giuseppe Verdi, pe libretul în limba italiană al lui Francesco Maria Piave, va avea premiera pe 30 octombrie, la Opera Naţională Bucureşti (ONB), iar membrii echipei repetă de zor pentru ca reprezentaţiile să iasă aşa cum şi-au propus.

Pentru acest spectacol, din echipă fac parte personalităţi recunoscute la nivel internaţional. Astfel, regizorul Paul Curran, care a colaborat cu teatre reprezentative din Veneţia, Milano, Roma, Londra, Chicago şi New York, a acceptat invitaţia de a pune în scenă "La Traviata" la Opera Naţională Bucureşti. Aceasta este pentru prima dată când regizează acest spectacol şi spune că a acceptat pentru că este una dintre operele pe care le îndrăgeşte cel mai mult şi pe care nimeni, până de curând, nu i-a cerut s-o monteze. "Pentru mine, este foarte important să fie piesa potrivită la locul potrivit. Am zis că, dacă o fac aici, la Opera Naţională Bucureşti, este o decizie bună", spune regizorul.

Un alt nume care ar putea stârni interesul publicului este cel al lui Gary McCann, care semnează scenografia spectacolului şi care se declară încântat de arhitectura Bucureştiului, iar faptul că reprezentanţii ONB valorifică arta şi îşi doresc să facă lucuri noi, să dezvolte şi să realizeze cât mai multe producţii este un lucru important. Gary McCann nu este la prima "întâlnire" într-o producţie cu Paul Curran şi nici la ultima, după cum mărturiseşte scenograful, iar ideea că va putea să colaboreze cu regizorul a fost un punct în plus în a accepta implicarea în spectacolul "La Traviata".

Unul dintre cei mai apreciaţi tineri dirijori şi compozitori de astăzi, Alexander Prior, în vârstă de 22 de ani, este parte din echipa spectacolului "La Traviata". Interesul pentru locuri noi, descoperirea culturilor noi şi întâlnirea cu oameni talentaţi au fost câteva motive pentru care tânărul dirijor a acceptat să facă parte din echipa spectacolului de la ONB. Plus că, deşi îl cunoştea de câţiva ani pe regizorul Paul Curran, nu avusese încă şansa de a lucra împreună cu acesta, iar ideea de a colabora a contat în decizia luată.

Cei trei şi-au propus să pună în scenă o operă în care vechiul şi noul se împletesc, iar povestea din "La Traviata", deşi atât de cunoscută în întreaga lume şi cu o istorie deja celebră, rămâne actuală şi în prezent, întrucât la baza operei stă romanul lui Alexandre Dumas fiul "Dama cu camelii", iar premiera capodoperei lirice a avut loc în urmă cu mai bine de 160 de ani, pe 6 martie 1853, la Teatro La Fenice din Veneţia.

La repetiţiile de la "La Traviata", implicarea atât a regizorului, cât şi a dirijorului se văd încă din prima clipă când păşeşti în sală. Din distribuţia spectacolului fac parte, printre alţii, tenorul Lucian Corchiş şi soprana Aurelia Florian, care, în timpul repetiţiilor, ascultă, ca nişte elevi conştiincioşi, indicaţiile regizorului. Acesta chiar le arată cum ar trebui să se comporte, cum să se mişte şi când să intre în scenă. Toate explicaţiile date de Paul Curran nu îi încurcă pe artişti în demersul lor, ei ascultă şi respectă ceea ce li se spune, astfel încât scenele să corespundă cu viziunea regizorală.

Violetta Valéry, interpretată de Aurelia Florian, este o fată de 23 de ani, care sfâşeşte tragic, în braţele lui Alfredo, pe care l-a iubit atât de mult. Pe tragismul din această piesă mizează şi regizorul, care le repetă artiştilor, pe parcursul repetiţiilor, că aceasta nu este o operă tristă, "este tragică". "Trist este când moare un câine, tragic e când moare o fată de 23 e ani. Este nedrept", spune Paul Curran.

Întrebat de ce mai este încă actuală această operă, după atâţia ani de la prima montare, Paul Curran are o explicaţie simplă: este o poveste despre oameni tineri, în care orice spectator s-ar putea regăsi, despre feministe care au spus "vreau să-mi trăiesc viaţa în felul meu".

"Dacă eşti o fată de 14 ani din Afganistan sau Pakistan şi eşti măritată cu un bărbat de 25 sau 35 de ani, nu cred că este bine. Dacă eşti o femeie tânără din România şi ţi s-a spus «Nu, nu, eşti femeie, nu ai voie să devii jurnalistă, nu e pentru tine, este pentru un bărbat». Ai accepta asta astăzi? Nu cred. Deci, de aceea cred că această operă este încă actuală. Da, este despre o prostituată, dar e mai mult decât atât. E despre o tânără femeie care a fost forţată să facă acest lucru de circumstanţele societăţii, dar care vrea totuşi să trăiască o viaţă liberă şi fericită, cu propriile ei reguli. Nu vrea să i se spună: «Ai voie să faci asta, n-ai voie să faci asta». Astfel, eu cred că este o operă foarte modernă. Este, de asemenea, o operă despre sex şi o operă despre cine controlează lumea sexului. Este o operă despre ipocrizie. Este o lume a secretelor", a declarat Paul Curran pentru MEDIAFAX.

Pentru că Violetta moare la vârsta de 23 de ani, pentru Paul Curran a fost "extrem de important" ca distribuţia să fie tânără, astfel încât şi publicul tânăr să fie atras către operă. Şi-a dorit voci tinere şi actuale din România. "Românii au dat unele dintre cele mai bune voci din lume. Haideţi să sărbătorim. Când mi-au propus şi am vorbit despre casting, le-am spus să-mi găsească voci tinere din România. Este important", a mai spus Paul Curran.

La repetiţii, durerea din vocile artiştilor se simte, îşi iau în serios rolurile, ascultă sfaturile regizorului şi merg mai departe îmbunătăţindu-şi tehnica. Nimic nu pare să le umbrească talentul şi implicarea desăvârşită.

Un rol important la repetiţii îl are şi dirijorul Alexander Prior. Sfaturile lui îi ajută pe artişti să interpreteze mai bine şi chiar să înţeleagă cu mai multă uşurinţă rolul lor. Alexander Prior se implică, vorbeşte atât cu regizorul, cât şi cu artiştii, cântă la pian, dirijează, este parte importantă din spectacol.

Alexander Prior spune că "La Traviata" este o operă uşor de dirijat, iar corul şi orchestra din România au fost foarte "deschise" şi au acceptat provocările. Consideră, la rândul său, că "La Traviata" este o poveste despre oameni, o operă feministă, actuală chiar şi în zilele noastre. "Este ca şi cum te-ai uita la un film foarte bun. Este foarte reală", a declarat dirijorul pentru MEDIAFAX, menţionând că din distribuţie fac parte artişti foarte talentaţi.

La sfârşitul repetiţiilor, artiştii şi echipa regizorală "fac bilanţul" spectacolului. Li se explică ce au greşit, ce ar putea fi făcut mai bine, dar sunt şi felicitaţi pentru scenele reuşite. În acest spectacol, atitudinea este importantă, iar un simplu gest poate schimba, într-un fel sau altul, cursul poveştii.

"La Traviata" este o operă foarte modernă", este de părere regizorul spectacolului şi spune că îşi doreşte ca publicul să plece de la operă cu întrebări.."Nu vreau să zică «a fost OK». Vreau ca oamenii să se întrebe «chiar am înţeles asta?». «Ce altceva despre viaţa femeii sau a bărbatului trebuie să mai ştiu?», să-şi pună foarte multe întrebări", spune regizorul, care adaugă că a fost o provocare să lucreze la o operă pe care toată lumea o cunoaşte, dar şi-a dorit să spună o poveste cât mai bine, "într-un mod în care oamenii să înţeleagă".

În ceea ce priveşte repetiţiile, regizorul spune că a putut lucra foarte bine cu artiştii românii, iar, de la prima întâlnire, totul s-a schimbat şi toată lumea este deschisă şi dornică să colaboreze.

Paul Curran pare un regizor care ştie ce îşi doreşte şi, mai presus de toate, ştie cum să îi facă pe ceilalţi să înţeleagă planurile sale. Dar asta nu înseamnă că la repetiţii atmosfera este încordată, ci, din contră, glumele nu lipsesc, râsetele se aud şi nici micile probleme lingvistice nu par să pună în pericol succesul spectacolului.

"La Traviata" este o operă care trebuie văzută de cât mai mulţi oameni, pentru că, aşa cum spune şi scenograful Gary McCann, este relevantă şi astăzi, pentru că oamenii încă iubesc, simt presiunea societăţii, dar au aceleaşi nevoi şi aceleaşi sentimente.

Premiera spectacolului "La Traviata" va avea loc pe 30 octombrie, la Opera Naţională Bucureşti, urmând ca spectacolul să mai aibă reprezentaţii, anul acesta, pe 31 octombrie, 1 şi 2 noiembrie şi 4 decembrie.

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici