REPORTAJ: Obiecte de patrimoniu de milioane de euro, restaurate de specialiştii Muzeului Astra Sibiu - GALERIE FOTO

Inventarul Complexului Naţional Muzeal (CNM) Astra din Sibiu cuprinde peste 200.000 de obiecte de patrimoniu, câteva sute dintre acestea fiind clasate în categoria tezaur. În sălile de expoziţie, dar mai ales în depozitele muzeului, se găsesc mii de obiecte de ceramică, icoane pe lemn şi sticlă, piese de mobilier pictat, obiecte gospădăreşti din lemn, metal şi sticlă, fotografii, peste 8.000 de obiecte textile, cojoace, bijuterii şi porturi populare, valoarea acestora ajungând la câteva zeci de milioane de euro.

GALERIE FOTO

De asemenea, complexul are o colecţie de arme unică în lume, cea mai mare colecţie de mori din lume şi o mumie egipteană, singura din România, evaluată la 400.000 de euro. Asupra acestor obiecte, timpul, praful, umezeala sau mucegaiul îşi pun amprenta, iar păstrarea lor în circuitul muzeal, readucerea lor în faţa publicului şi păstrarea lor pentru generaţiile viitoare depind de o mână de oameni.

Laboratoare de "ştiinţa artei"

În Muzeul Astra sunt 20 de specialişti care lucrează în laboratoarele de conservare-restaurare, oameni specializaţi în restaurarea icoanelor pe lemn şi sticlă, a lemnului policrom, a ceramicii, a obiectelor textile, dar şi a obiectelor din piele sau blană. Sunt toţi experţi restauratori şi investigatori biologici sau chimişti care lucrează în echipă, astfel încât obiectele de patrimoniu "să se simtă bine". Aproape toţi vorbesc despre obiectele pe care le restaurează ca despre nişte pacienţi.

Când intri în laboratoarele de restaurare te simţi ca atunci când intri într-o sală de operaţii. Oamenii poartă halate albe, mediul este aproape steril, se lucrează cu lupe, pensule mici, soluţii şi solvenţi, eprubete. E linişte şi, în fiecare laborator, specialiştii au pe masă cel puţin câte un "pacient".

Nu toate obiectele provin însă din depozitele CNM Astra. Diferite instituţii din ţară, organizaţii sau chiar persoane fizice apelează la restauratorii sibieni pentru a readuce la strălucirea de odinioară obiecte vechi şi valoroase.

În laboratorul de restaurare pictură se lucrează, în prezent, la şapte obiecte de patrimoniu aduse de la Cotroceni, care aparţin Administraţiei prezidenţiale şi care trebuie restaurate până la finalul lunii martie, urmând a face parte, din vară, dintr-o expoziţie la Muzeul Cotroceni.

Cea mai veche şi cea mai valoroasă este o icoană din secolul al XVIII-lea, Încoronarea Sfântului Gheorghe, a cărei stare de degradare impune intervenţii destul de ample. Specialiştii folosesc materiale cât mai apropiate de cele originale, după realizarea unui set de analize care să le spună exact ce fel de lemn este, dar şi ce fel de pigmenţi s-au folosit la realizarea straturilor picturale ale icoanei. Piesa este apoi atent curăţată, tratată, restaurată, în zeci de ore de muncă migăloasă.

Pasiuni împărţite: ziua restaurator, noaptea pictor

În 2013, cinci dintre restauratorii de la Astra au fost premiaţi la Salonul Naţional de Restaurare care are loc, anual, la Craiova, fiind singura expoziţie-concurs din domeniul restaurării din România.

Geanina Ionescu şi Gabriela Negoescu au reuşit să obţină cele mai mari premii la categoriile la care au participat. Geanina Ionescu a obţinut marele premiu pe ţară pentru restaurare icoane pictate pe sticlă, iar Gabriela Negoescu, marele premiu pe ţară pentru restaurare lemn policrom.

Geanina Ionescu este o tânără de 36 de ani, dedicată muncii pe care o face. În 2013, a participat la Salonul Naţional cu trei icoane pe sticlă din secolul al XIX-lea, două dintre acestea atribuite zugravului Nicolae Caţavei.

"În cazul acestora, hârtia argintată constitutivă a ridicat probleme în procesul restaurării. A treia piesă a fost o icoană din Mărginimea Sibiului. În crearea acesteia, zugravul a interpus hârtie între pelicula de culoare şi capac. Dificultatea restaurării a reprezentat-o îndepărtarea acestei hârtii, care, pe alocuri, a aderat la pelicula de culoare", explică Geanina Ionescu, ea fiind nu doar expert restaurator, ci şi profesor asociat al Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu.

Spune despre ea că a fost de mică o fire artistică şi şi-a dorit să facă artă, moştenindu-şi mama. A pictat de mică, pictura fiind locul în care se exprimă pe deplin personalitatea sa. Activitatea de restaurator o face însă să fie un om de ştiinţă, să respecte reguli, tehnici şi norme extrem de precise. Firea ei artistică simte nevoia de a evada.

"Îmi place să pictez. Am un suflet de artist. Pictez noaptea, atunci când sunt liniştită, nu sună telefonul şi mă pot dedica total. Restaurarea nu înseamnă artă, este opusul artei. Cea mai importantă regulă a restaurării este că nu avem voie să interpretăm noi, nu avem voie să modificăm nimic, să ne facem vizibili. Trebuie să ne oprim acolo unde începe ipoteza", afirmă Geanina Ionescu.

Întrebată dacă este mai mult pictoriţă sau mai mult restator, răspunde diplomat că "în fiecare zi, la serviciu, este restaurator".

Viaţa a dus-o spre Facultatea de Conservare-Restaurare de la Sibiu, pe care a absolvit-o ca şefă de promoţie

"Mă identific cu munca de restaurator, pentru că întotdeauna am pus preţ pe obiectele de patrimoniu, iar şansa de a da viaţă obiectelor vechi mă face să trăiesc în trecut, nu să rămân acolo, dar să am posibilitatea de a merge în viitor prin ceea ce fac. Trăim astfel o parte din experienţele celor care le-au făcut, celor care le-au avut în trecut şi, prin restaurare, le transmitem generaţiilor viitoare", spune Geanina Ionescu.

Ea afirmă că şi în restaurare poţi fi creativ, dacă-ţi doreşti, în partea de cercetare.

"Am căutat la fiecare piesă să identific zugravul. Pentru că nu am putut fi creativă în munca de restaurare, am fost în cea de cercetare", mai spune Geanina, care a ajuns să facă, pentru prima dată în România, radiografia unei icoane pe sticlă, procedeu care se aplică de mult icoanelor pe lemn.

E fericită, iar faţa-i radiază când povesteşte că a avut de restaurat o icoană extrem de valoroasă a Mitropoliei Ardealului. Extrem de veche şi degradată, icoana nu a mai păstrat semnătura celui care a realizat-o. Pe durata cercetărilor a stabilit cu probabilitate artistul şi a fost extrem de încântată când, la finalul restaurarii, a descoperit că avea dreptate, găsind semnătura artistului.

Peste ani se vede tot în departamentul de restaurare al muzeului, în ciuda muncii grele şi migăloase.

"Eu şi lemnul ne cunoaştem din copilărie"

Gabriela Negoescu are 30 de ani şi este tot un restaurator artist. Are un birou plin de tablouri cu flori, realizate de ea. S-a specializat în restaurarea lemnului policrom şi spune că ea şi lemnul se cunosc din copilărie, când cioplea tot felul de lucruri prin gospodăria părinţilor.

"Tata şi-a dorit băiat şi eram ca un băiat, prin toţi copacii, tot timpul murdară. Mergeam la groapa de gunoi şi tot timpul scormoneam prin vechituri. Mama era exasperată, pentru că era educatoare, iar eu tot timpul eram capul răutăţilor în toate. Cred că de aici a pornit. Am urmat Liceul de Arte din Vâlcea, dar nu pot să spun că mi-am găsit atunci calea, să simt cu adevărat că-mi doresc să fac artă, am descoperit abia după", povesteşte Gabriela.

A lucrat într-un bar, apoi ca vânzătoare, dar şi-a dat seama că o "cheamă arta". A stat şapte luni de zile "pe coate şi genunchi" pentru a desena, pentru a-şi forma mâna şi a-şi pregăti schiţele necesare admiterii la Facultatea de Restaurare. A intrat pe locurile bugetate şi, între timp, s-a apucat de pictat intensiv.

"Din timpul facultăţii m-am gândit că trebuie să învăţ meserie. Nu puteam să mă prezint la un concurs dacă nu ştiam meserie. În domeniul nostru se intră foarte greu, domeniul este mic, oamenii sunt statornici, nu pleacă din sistem. Trebuia să fiu mai bună", afirmă Gabriela.

Din timpul facultăţii a lucrat ca voluntar la Muzeul Astra, în departamentul de Conservare-Restaurare şi, după mai bine de un an, când era pe punctul de a renunţa, i s-a oferit un post în acest departament.

Primul proiect la care a lucrat a fost unul "uriaş", a coordonat restaurarea unui număr de 45 de lăzi vechi de sute de ani, în care oamenii păstrau pe timpuri haine, obiecte de valoare sau chiar mâncare. Lucrările au durat doi ani, a întocmit rapoarte şi zeci de documente, proiectul având finanţare din Norvegia şi fiind considerat un succes.

În 2012 a participat la Salonul Naţional de Restaurare de la Craiova cu o astfel de ladă obţinând cel mai mare premiu, lucru care s-a întâmplat şi în 2013, când a participat cu o Ladă veneţiană, declarată "vedeta" evenimentului. Lada, clasată în categoria tezaur şi evaluată la 30.000 de euro, a fost trimisă la restaurare de către Academia Română şi va fi expusă la Muzeul Mina Minovici din Bucureşti.

"Această ladă are o poveste, dar care este de restaurare. Ea a fost făcută, undeva pe la 1400, de un artizan de la Veneţia. De regulă, acestea se făceau cu ornamente sau stucatură aurite. Ea a fost confecţionată de artist într-un anumit fel. Undeva în timp, poate fi acum o sută sau acum două sute de ani, cineva i-a făcut un soclu şi i-a schimbat orientarea de pe verticală, pe orizontală. Noi, restauratorii, nu avem voie să facem asta. Astfel, lada are doi artişti, nu unul singur. Din punctul de vedere al restaurării este foarte, foarte interesantă. Eu a trebuit să vin şi să fac o separare între primul şi al doilea artist şi munca a fost foarte grea", povesteşte Gabriela.

A reuşit însă, iar acum lucrează la o altă ladă cu care vrea să ajungă la Salonul din acest an şi să câştige un nou premiu.

Complexul Naţional Muzeal (CNM) Astra din Sibiu, cea mai importantă instituţie fondată de Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, a fost inaugurat în 19 august 1905.

Directorul CNM Astra, Valeriu Olaru, a povestit că, de-a lungul anilor, complexul a cunoscut mai multe etape de dezvoltare, ajungând ca în prezent să fie compus din patru mari muzee, la care se adaugă mai multe departamente, o editură şi Studioul Astra Film.

Olaru a precizat că, datorită renumelui pe care şi l-au creat restauratorii de la Sibiu, în 2013, unitatea a obţinut venituri de 70.000 de lei numai din această activitate, sute de obiecte fiind aduse de instituţii, organizaţii, muzee sau persoane fizice care sunt dispuse să plătească minimum 5.000 de lei pentru restaurarea unui obiect vechi.

Muzeul se întinde pe 96 de hectare, fiind unitatea muzeală cu cea mai mare întindere din România şi una dintre cele mai mari din Europa.

Patrimoniul complexului este împărţit în toate unităţile componente. Muzeul de Etnografie Universală "Franz Binder" cuprinde obiecte din etnografia universală, achiziţionate sau primite din donaţii de-a lungul anilor. Fondul acestui muzeu este constituit din colecţia de etnografie extra-europeană realizată de către Franz Binder, fost comerciant care a trăit 14 ani în Africa, la Cairo. Colecţia de obiecte realizată de acesta este considerată "cea mai veche colecţie din regiunea superioară a Nilului" care se cunoaşte în prezent. În Muzeul Franz Binder mai sunt obiecte tradiţionale din China, Japonia, Thailanda, Etiopia, Sri Lanka, India, Insulele Capului Verde, Siberia, Australia, Oceania, Gongo, dar şi din alte ţări. Fondul japonez al muzeului cuprinde lucruri extrem de interesante, de la chimonouri şi alte ţesături, la ceramică, jucării şi tot felul de păpuşi.
Tot la Franz Binder pot fi admirate obiecte de artizanat din Ecuador, reprezentative pentru mare parte din categoriile de meşteşuguri populare din zonă: costume populare, pictură pe piele, împletituri, figurine din ipsos pictate, figurine din marţipan pentru Anul Nou.

Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Săsească "Emil Sigerus" găzduieşte peste 400 de obiecte de mobilier pictat şi de uz gospodăresc specifice saşilor şi peste 4.300 de obiecte de îmbrăcăminte în colecţia "Port". De asemenea, ceramica din acest muzeu este extrem de valoroasă, atât datorită meşterilor care au realizat-o, tehnicilor folosite de aceştia, cât şi faptului că multe provin din şcoli de ceramică ce nu mai există de foarte mulţi ani, piesele care au rezistat fiind extrem de rare şi valoroase.

Muzeul Civilizaţiei Transilvane "Astra" este constituit din obiecte de valoare care au aparţinut Asociaţiunii transilvane pentru literatura şi cultura poporului român, având o mare valoare documentară. Patrimoniul acestui muzeu numără un total de 30.443 de obiecte, port popular, textile, broderii, ceramică, dar şi 4.155 obiecte de cult.

Muzeul Civilizaţiei Tradiţionale Astra are cea mai mare expoziţie de construcţii tradiţionale realizată în aer liber, peste 400 de clădiri, anexe, mori, jgheaburi şi alte construcţii tradiţionale din întreaga ţară.