România vrea să includă cetăţile romane de pe cursul inferior al Dunării în Lista UNESCO - GALERIE FOTO

Potrivit lui Puiu Haşotti, România este partener într-un proiect foarte mare - "Extinderea Limesului Danubian - Cursul Inferior al Dunării, patrimoniu mondial UNESCO", cu acronimul "Danube Limes Brand".

Ministrul Culturii a spus că a discutat în acest sens, luna trecută, cu Irina Bokova, secretarul general al Organisation des Nations unies pour l'éducation, la science et la culture (UNESCO).

"Discuţia pe care am purtat-o a fost încurajatoare. România este prinsă în acest proiect mare şi va depune, anul viitor, dosarul pentru includerea unor cetăţi - oraşe romane de pe Limesul dunărean, adică de pe graniţa Imperiului Roman, fortificată pe limes", a explicat Puiu Haşotti.

El a mai spus că, în prezent, dosarul este în lucru. "Este un proiect foarte mare, sunt zeci de cetăţi romane, de la cetatea romană de la Sucidava până la Cetatea Aegyssus", a spus Haşotti.

România este implicată în proiectul "Danube Limes Brand" prin intermediul Institutului Naţional al Patrimoniului, o instituţie aflată în subordinea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.

Proiectul este finanţat prin programul de cooperare transnaţională South Est Europe şi cofinanţat de Uniunea Europeană. În Strategia Dunării, acest proiect este considerat prioritar toate ţările riverane Dunării, se spune pe site-ul Ministerului Culturii.

Limesul este numele frontierei fortificate a Imperiului Roman, care traversa cu unele întreruperi aproape întreaga Europă, de la Nistru şi Marea Neagră şi până la limesul lui Hadrian (valul lui Hadrian) din Scoţia de astăzi.

Proiectul "Danube Limes Brand" îşi propune extinderea frontierelor Imperiului Roman incluse în Lista Patrimoniului Mondial cu noi nominalizări în ţările de pe cursul inferior al Dunării. Proiectul este un instrument pentru protejarea şi conservarea pe termen lung a siturilor de pe Limes şi garantează utilizarea sustenabilă a resurselor de patrimoniu cultural.

Proiectul este coordonat de Universitatea din Viena (Austria), având ca parteneri reprezentanţi din România, Slovacia, Ungaria, Italia, Bulgaria, Serbia şi Croaţia.

Potrivit Ministerului Culturii, rezultatele aşteptate sunt documente de nominalizare serială transnaţională pentru siturile de pe cursul Inferior al Dunării pentru a fi incluse pe Lista Tentativă UNESCO, dar şi elaborarea unei strategii comune de marketing pentru potenţiala extindere a Patrimoniului Mondial şi în celelalte ţări Dunărene şi dezvoltarea unei viziuni şi a unor concepte variate pentru conservarea Limesului în contexte diferite.

România este în curs de a selecta obiectivele culturale care vor face obiectul unei noi serii de nominalizări transfrontaliere.

Printre ele se numără cetăţile:

• Axiopolis (Cernavodă)

• Capidava

• Carsium (Hârşova, judeţul Constanţa)

• Halmyris (Murighiol, judeţul Tulcea)

• Aegyssus (Tulcea, judeţul Tulcea)

• Noviodunum (Isaccea, judeţul Tulcea)

• Dinogeţia (Garvan)

• Troesmis (Igliţa)

• Sucidava

• Drobeta Turnu Severin

GALERIE FOTO

"Acest efort de inventariere, reabilitare şi punere în valoare nu se poate face decât cu suportul autorităţilor locale, fără de care acest proiect este foarte greu de realizat", mai spune Ministerul Culturii.

Instituţia condusă de Puiu Haşotti mai spune că "posibilităţile foarte mari de promovare ale acestui proiect, la care se adaugă şi uriaşa resursă patrimonială pe care România o deţine (1.075 de km de limes dunărean) poate face din acesta un proiect naţional integrat şi sustenabil şi transfrontalier de mare succes".

Din România, în prezent, pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO se află Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (înscrisă în 1991), ansamblul de sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993, 1999), Mănăstirea Horezu (1993), bisericile din nordul Moldovei (1993), cetăţile dacice de la Orăştie (1999), bisericile maramureşene din lemn (1999) şi centrul istoric al oraşului Sighişoara (1999).

Deciziile UNESCO privind patrimoniul mondial au de cele mai multe ori şi o mare miză economică, deoarece clasarea siturilor facilitează deblocarea finanţării în vederea lucrărilor de conservare a acestora şi aduce o creştere a numărului de turişti. Principala provocare a UNESCO este însă conservarea siturilor aflate în pericol din cauza lipsei de îngrijire, a practicării turismului necontrolat şi a dezvoltării unor activităţi economice cu consecinţe devastatoare asupra mediului.