Scriitoarea maghiară Magda Szabo a murit

Scriitoarea a murit acasă la ea, în timp ce citea o carte, potrivit agenţiei MTI.

Magda Szabo a scris numeroase drame, eseuri şi poeme. Romanele sale au fost traduse în mai multe limbi. Recompensată cu aproape toate distincţiile pe care le acordă statul ungar, printre care se numără şi prestigiosul premiu Kossuth, în 1978, romanciera a mai primit, în Franţa, premiul Femina étranger pe 2003, pentru romanul său intitulat "La porte" ("Uşa").

Născută într-o familie cultivată, aparţinând marii burghezii maghiare, Magda Szabo a moştenit talentele literare ale mamei sale. A început prin a scrie poeme şi apoi s-a consacrat ficţiunii. Cariera sa a debutat după cel de-al doilea război mondial, când a fost considerată una dintre marile speranţe ale literaturii maghiare. Totuşi, din 1948 a încetat să mai scrie, din motive politice, şi a trăit din traduceri şi cursuri. A reapărut pe scena literară din Ungaria la sfârşitul anilor '50 şi a primit numeroase premii.

Una din temele predilecte ale scrierilor sale este cea a insurecţiei din 1956. Magda Szabo, scriitoare angajată, nu a ezitat, de altfel, niciodată să abordeze subiecte sensibile în cărţile sale.

Printre cele mai cunoscute cărţi scrise de Szabo se numără "Fresque" (Freskó) (1958), "Dites à Sophie" (Mondják meg Zsófikának) (1958), "Le Faon" (Az őz) (1959), "Bleu-île" (Sziget-kék) (1959), "La Ballade d'Iza" (Pilátus) (1963), "Lala, Princesse du Pays des Fées" (Tündér Lala) (1965), "Les Parents perdus" (Mózes egy, huszonkettő) (1967) şi "Rue Katalin" (Katalin utca) (1969).