Scriitoarea Mioara Cremene a murit la vârsta de 91 de ani

Scriitoarea Mioara Cremene a încetat din viaţă pe 18 aprilie, la Paris.

Născută pe 6 septembrie 1923, Mioara Cremene a părăsit România în 1969, revenind în ţară după Revoluţia din 1989. Înscrisă la Conservator (la clasa lui Victor Ion Popa), a debutat editorial în 1951, cu piesa în versuri "Mălina şi cei trei ursuleţi", prima dintr-o serie de aproape douăzeci de titluri de cărţi pentru copii.

A lansat în ţară, după cinci ani de interdicţie de publicare, mai multe volume de versuri, un roman, care a obţinut premiul Uniunii Scriitorilor din România ("Mărirea şi decăderea planetei Globus", 1968), o excelentă carte de memorialistică - "La ce foloseşte Parisul? Evocări şi dileme din exil" (în colaborare cu Mariana Sipoş, 2000) şi, în perioada 1993 - 1995, a tradus în colaborare cu fiul ei, Adrian Cremene, scrierile lui Heinrich von Kleist ("Opere", două volume).

Într-un interviu publicat pe site-ul scriitoarei, Mioara Cremene declara că a ales să îl traducă pe Kleist fiind "una dintre descoperirile pe care le-a făcut în bibliotecile de la Cluj". "La Bucureşti trăiam într-o atmosferă de proletcultism. Ce era proletcultismul în ultimă instanţă? Ideea că tradiţia începe de la noi, cultura începe cu noi, dacă e posibil. Aveam o bibliotecă destul de bună, aveam Ibsen în totalitate, spre exemplu. Iar Ibsen a fost unul dintre autorii mei importanţi. În plus, citeam şi vorbeam nemţeşte. La Cluj, l-am descoperit pe Kleist".

De asemenea, întrebată cum a afectat-o cenzura, poeta afirma în acel interviu că "tot ceea ce se publica mergea la Comitetul Central, la Secţia Culturală, de unde se primea acordul. Într-un final, am ajuns în presa pentru copii. Peste 350 de scriitori s-au refugiat acolo. Pentru că puteai spune nişte lucruri oneste. Puteai spune poveşti, puteai da drumul la imaginaţie".

În Franţa, a realizat scenarii, filme de artă şi telefilme ("Prietenul meu poetul", consacrat lui Miron Radu Paraschivescu, "Metropoème", premiat la Festivalul de la Cannes, în secţiunea Quinzaine des Réalisateurs, 1970), alături de soţul ei, cineastul Sergiu Huzum.