Potrivit reprezentanţilor USR, scriitorul suferea de cancer de un an şi jumătate.
Prozator şi publicist, Ioan Lăcustă s-a născut pe 15 septembrie, în localitatea Vârfuri, din judeţul Arad.
A absolvit în 1972 Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti.
A fost membru activ al cenaclului literar "Junimea", condus de Ovid S. Crohmălniceanu, făcând parte din grupul de prozatori şi poeţi "Noii".
A fost mulţi ani redactor de rubrică la revista Magazin Istoric. A debutat cu proză scurtă în antologiile "Proză satirică românească" (1982) şi "Desant ’83" (1983).
Printre volumele publicate de acesta se numără: "Cu ochi blânzi" (1985), "Linişte (Povestiri din viaţa mea)" (1989), "Calendarul de nisip" (1990), "Fără Caragiale… – carte a Mamei, a Iubirii, a Morţii" (2001) şi "Cenzura veghează: 1937-1939" (2007).
În 1985, Ioan Lăcustă a primit premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România, iar în 1990, el a primit premiul "Ion Creangă" al Academiei Române.