Scriitorul şi disidentul Paul Goma primeşte o indemnizaţie de merit pe viaţă din partea USR

Decizia Comitetului Director al USR a fost luată cu unanimitate de voturi.

Alături de Paul Goma, vor mai primi indemnizaţie de merit scriitorii Mihai Zamfir, Alexandru Călinescu şi Nichita Danilov. Valoarea indemnizaţiei de merit acordate de Uniunea Scriitorilor din România este echivalentul unui salariu mediu pe economie, 1.608 lei.

"Suma se acordă lunar, pe viaţă, potrivit legii", a declarat Varujan Vosganian pentru MEDIAFAX.

Acesta a făcut referire la Norma din 2003 de aplicare a Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizaţiei de merit, care prevede, la articolul 1, că "Potrivit prevederilor Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizaţiei de merit, cu modificările ulterioare, denumită în continuare lege, indemnizaţia de merit se acordă personalităţilor române de prestigiu, pentru realizări deosebite şi pentru recompensarea unei activităţi de notorietate în domeniul culturii, ştiinţei şi sportului".

Tot potrivit legii, instituţia acordă această indemnizaţie de merit din bugetul propriu.

"Propunerea privind acodarea indemnizaţiei de merit scriitorului Paul Goma, ca semn de recunoaştere a întregii sale activităţi, a fost prezentată de Varujan Vosganian, prim-vicepreşedinte al USR, şi a fost susţinută de Nicolae Manolescu, preşedinte USR. Propunerea a întrunit, prin procedura de vot secret, unanimitatea", a scris Varujan Vosganian pe blogul său.

Scriitorul Paul Goma trăieşte în prezent la Paris, unde a ajuns împreună cu familia în 1977, având statut de refugiat politic. Relaţiile sale cu statul român au fost tot timpul deosebit de reci. În timpul comunismului, scriitorul a avut probleme cu Securitatea, iar după publicarea, în 1997, a incomodului său "Jurnal", Paul Goma a fost hărţuit şi marginalizat de elitele româneşti ale momentului pentru că "prea critica pe toată lumea". În 1980, scriitorul a refuzat cetăţenia franceză, considerând că este prea târziu pentru aceasta, iar, timp de mai mulţi ani, Goma s-a declarat apatrid.

"Paul Goma a refuzat multă vreme orice comunicare cu statul român. Nu ştiu cine i-a spus lui că i s-a retras cetăţenia română şi, din acest motiv, a refuzat multă vreme orice formă de comunicare cu statul român. Anul trecut, însă, Ministerul de Interne a venit cu dovada faptului că cetăţenia sa română nu i-a fost retrasă", a mai spus Vosganian pentru MEDIAFAX.

Paul Goma i-a acordat un mandat lui Varujan Vosganian pentru a-l reprezenta în relaţiile cu Uniunea Scriitorilor şi cu autorităţile române, în baza căruia s-a făcut solicitarea pentru acordarea indemnizaţiei de merit.

În 1977, o scrisoare deschisă prin care Paul Goma cerea respectarea drepturilor omului în România a fost citită la Radio România Liberă, rezultatul fiind excluderea lui din Uniunea Scriitorilor din România. Scriitorului i-a fost reconfirmată calitatea de membru USR în noiembrie 2011.

"Domnul Paul Goma face parte din Uniunea Scriitorilor din România, conform unor hotărâri din anul 1990, iar Consiliul USR reconfirmă, prin vot, în unanimitate, calitatea de membru al USR a domnului Paul Goma. Uniunea Scriitorilor din România va sprijini toate demersurile pentru ca domnul Paul Goma să dobândească toate drepturile ce decurg din calitatea sa de cetăţean român şi de membru al Uniunii Scriitorilor din România. Din verificările efectuate la organele în drept rezultă că domnul Paul Goma este cetăţean român", se arată într-un document publicat pe site-ul USR.

Într-un comentariu postat pe blogul său, Varujan Vosganian făcea referire la modul în care scriitorul a primit vestea acestei indemnizaţii: "Nu a fost uşor să-l convingem pe Paul Goma să accepte aceste reparaţii modeste". "Nu este vorba despre reparaţii din partea statului român, pentru că statul român nu i-a retras niciodată calitatea de cetăţean", a spus Vosganian pentru MEDIAFAX.

Unul dintre cei mai cunoscuţi disidenţi din timpul României comuniste şi unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori postbelici, Paul Goma s-a născut în Basarabia, pe 2 octombrie 1935. Odată cu cedarea Basarabiei fostei URSS, în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Goma s-a refugiat în România.

În mai 1952, elev în clasa a zecea a liceului "Gheorghe Lazăr" din Sibiu, Goma a fost convocat la Securitate şi reţinut opt zile, după care a fost exmatriculat din toate şcolile din ţară, deoarece susţinuse în şcoală cauza unor persoane anchetate şi arestate sub acuzaţia de anticomunism. A reuşit totuşi să se înscrie la liceul "Radu Negru" din Făgăraş, pe care l-a absolvit în iunie 1953. În 1954 a susţinut simultan examene de admitere la Universitatea din Bucureşti, la filologie română, şi la Institutul de literatură şi critică literară "Mihai Eminescu". A reuşit la amândouă, dar a ales institutul. Din toamna anului 1955, a avut dispute la seminarii şi cursuri cu profesorii Radu Florian, Tamara Gane, Mihai Gafiţa, Toma George Maiorescu, Mihail Novicov, urmând ca în iunie 1956 să fie "judecat" de rectoratul universităţii. A apărut pentru prima dată "cazul Goma". După înfrângerea revoluţiei maghiare din 1956 de către trupele sovietice, în luna noiembrie a aceluiaşi an, Paul Goma şi-a predat în semn de protest carnetul de membru UTM.

A fost arestat în noiembrie 1956, acuzat de "tentativă de organizare de manifestaţie ostilă". În martie 1957, el a fost condamnat la doi ani de închisoare corecţională, pe care i-a executat la închisorile Jilava şi Gherla. Ulterior, a fost trimis cu domiciliu forţat în Bărăgan, la Lăteşti, azi Borduşani, din judeţul Ialomiţa, unde a rămas până în 1964.

În martie 1977, a reuşit să publice în revista România literară un scurt articol, "Pământ de flori", în care se referă la urmările dezastruosului cutremur de pământ de la 4 martie 1977.

În 1977, Goma a reuşit să trimită la postul Radio Europa Liberă o scrisoare deschisă în care cerea guvernului României respectarea drepturilor omului în ţară. Scrisoarea a fost difuzată de postul de radio. În consecinţă, a fost permanent urmărit, apoi arestat şi bătut de Securitate. Însă, fiind bine cunoscut în Occident şi repertoriat de organizaţia neguvernamentală împotriva încălcării drepturilor omului Amnesty International, Goma nu mai putea fi judecat şi condamnat fără a stârni proteste în străinătate.

La 20 noiembrie 1977, Goma, împreună cu soţia şi copilul, au fost decăzuţi din calitatea de cetăţeni români şi expulzaţi în Franţa. Ajunşi la Paris, au cerut azil politic. Aici Goma şi-a continuat lupta împotriva regimului comunist de la Bucureşti şi a lui Nicolae Ceauşescu. A sprijinit înfiinţarea, în 1979, a Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR), comparabil cu sindicatul polonez liber Solidarność. Ca reacţie la activitatea sa anticomunistă, a fost ţinta unui atac cu colet-capcană şi a unei tentative de asasinat puse la cale de regimul de la Bucureşti.

Printre cărţile lui Goma se numără "Jurnal de apocrif" (1999), "Garda inversă" (1997) şi "Basarabia" (2002).