Scrisoare deschisă adresată de Cristian Mungiu către ministrul Culturii: "Când va deveni cinematografia o prioritate?"

"Cred că e de datoria mea, acum, să vă atrag atenţia că nu suntem niciodată prioritatea dumneavoastră. Nici măcar ultimii pe listă. Şi nu e «fair» (corect, n.r.), domnule ministru", afirmă Cristian Mungiu în scrisoarea deschisă transmisă vineri ministrului Culturii.

Pornind de la sălile Studio, Patria şi CinemaPRO din Bucureşti, care însumează peste 350 de locuri şi care au fost închise în urma promulgării legii care interzice activităţile în clădirile cu risc seismic, regizorul Cristian Mungiu spune că acestea adunau public "atât cât a mai rămas pentru film românesc, european şi non-mainstream-hollywoodian".

"Foarte mult public pentru asemenea filme n-a mai rămas - după ce, în ultimii 25 de ani, din raţiuni de management catastrofal şi de privatizări dubioase, s-a distrus încetul cu încetul întreaga reţea de peste 600 de săli de cinematograf pe care o aveam în 1989. Odată cu ea a dispărut iremediabil şi un întreg public pentru care cinematograful însemna o sală mică, apropiată de casă, unde mergi special ca să vezi un film anume - şi nu mall-ul unde te duci să mănânci un hamburger şi să mai vezi lume, iar, dacă tot eşti acolo, intri la multiplex să vezi şi un film care se întâmplă să se dea la ora aia", mai scrie Mungiu în documentul remis MEDIAFAX.

Regizorul este de părere că închiderea acelor săli, "de vreme ce erau în pericol să cadă la primul cutremur", este o decizie bună, dar ridică întrebarea: "Ce facem mai departe?"

De cealaltă parte, potrivit consilierului de comunicare al ministrului Culturii, singura instituţie în subordinea ministerului încadrată în clasa I de risc seismic - pericol public este cinematograful Studio din Bucureşti, care aparţine Arhivei Naţionale de Film (ANF).

"Conform unei analize, există o singură instituţie în subordinea Ministerului Culturii încadrată în clasa I de risc seismic - pericol public: Sala Studio (cinematograf), aparţinând Arhivei Naţionale de Film (ANF)", a declarat acesta pentru MEDIAFAX .

"Am citit cu invidie că Guvernul s-a reunit în şedinţă extraordinară pentru a găsi o soluţie pentru Teatrul Nottara, de asemenea închis. Preşedintele însuşi s-a oferit, într-un gest simbolic, să găzduiască spectacole de-ale teatrului la Cotroceni, semn că problema îl preocupă. Foarte frumos. Am citit apoi că, în sfârşit, a devenit o prioritate pentru Guvern să ia în calcul construirea unei noi săli de concert pentru festivalul Enescu. Extraordinară iniţiativa, deşi pentru concerte există Ateneul, Sala Palatului şi multe alte spaţii. Dar fără îndoială că o sală nouă le va fi de folos. De asemenea, pentru Teatrul Naţional s-au găsit fonduri pentru o restaurare amplă. Şi pentru Operetă la fel. Întrebarea mea, domnule ministru, este: când va deveni şi cinematografia o prioritate pentru decidenţii politici din România?", mai notează regizorul în scrisoarea sa.

Citeşte şi: Teatrul Nottara din Bucureşti şi-a suspendat activitatea. Reacţia Primăriei: Căutăm soluţii ca spectacolele să se desfăşoare în siguranţă

De asemenea, regizorul atrage atenţia că, în ultimii 15 ani, cinematografia a câştigat cele mai mari premii posibile la festivaluri prestigioase din lume, generând multe comentarii pozitive despre România.

"Cinematografia a fost partea vie, activă, sincronă, modernă a exprimării artistice româneşti. A oferit Institutelor Culturale Române o alternativă mai vie la tradiţionalele expoziţii de ii, ouă încondeiate şi căluşari. Cred că în aproape fiecare ţară există o săptămână de film românesc şi mai toate festivalurile mari de cinema au organizat o retrospectivă tematică despre cinematografia română în aceşti ultimi ani", subliniază Mungiu.

"Şi atunci de ce, domnule ministru? De ce suntem trataţi la categoria şi alţii? Ce ar mai trebui să facem ca să devenim şi noi la un moment dat o prioritate?", adaugă acesta, spunând că cineaştii nu reprezintă genul de artişti cu capul în nori.

"În 2007, văzând că nu am cum să-mi distribui filmul cu care câştigasem Palme d'Or ("4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile", n.r.), pentru că pur şi simplu nu mai erau săli, am organizat o caravană - ca la începuturile cinematografiei - şi am colindat ţara în lung şi în lat ca să arăt filmul. Am sperat că iniţiativa mea va servi ca exemplu şi că autorităţile vor înţelege situaţia şi vor lua măsuri. Însă nu s-a întâmplat altceva decât că am setat un trend. Astăzi, aproape fiecare cineast român are propria lui casă de producţie, a devenit şi propriul său distribuitor, organizează un festival sau duce filme prin ţară într-o caravană şi aşa mai departe. Dar nu putem înlocui lipsa de infrastructură", scrie Cristian Mungiu.

Regizorul mai spune că această iniţiativă nu poate "compensa la nesfârşit lipsa de iniţiativă a statului". "Nu vă aşteptaţi de la noi să construim şi săli, reţele de săli, asta e prea mult - nu mai ţine de organizare şi iniţiativă, ţine de o politică culturală, de un plan pe termen lung, implică o strategie", adaugă acesta.

În acest sens, Mungiu explică faptul că un astfel de program a fost elaborat în urmă cu mai bine de zece ani şi înmânat, în numele unui grup de cineaşti, aproape fiecăruia dintre predecesorii lui Vlad Alexandrescu în funcţie, dar "fără nici un rezultat". "N-a existat niciodată voinţa politică să fie pusă în practică. Miniştrii Culturii, chiar şi cei cei care îşi doreau să schimbe câte ceva, au rămas prea puţin în funcţie. Sau nu existau fonduri. În sfârşit, n-a fost niciodată momentul potrivit, priorităţile au fost mereu şi mereu altele", declară Mungiu în scrisoarea sa.

"Mi se reproşează astăzi, domnule ministru, că nu am folosit mai bine momentul 2007 - când am primit toate decoraţiile posibile şi imposibile de la autorităţile române care se mândreau că se realizase o performanţă internaţională. În locul lor, ar fi trebuit să cer mai ferm nişte măsuri concrete. Pentru comunitate. Legate de cinematecă, de săli, de legislaţie, de toate lucrurile care au mers din prost în mai prost până am ajuns unde suntem acum: fără vreo sală validă de proiecţie într-un oraş care, ca şi celelalte competitoare din România, se visează capitală culturală, fără să aibă măcar un cinematograf de calitate", îşi încheie Cristian Mungiu scrisoarea deschisă.