Se împlinesc 100 ani de la ocuparea regiunii germane Ruhr de către Franţa şi Belgia

Pe 11 ianuarie 1923, Franţa şi Belgia au ocupat Valea Ruhrului, o regiune germană puternic industrializată.

Motivul?

Franţa şi Belgia au vrut să preseze Germania să-şi plătească reparaţiile dictate de puterile învingătoare după Primul Război Mondial prin Tratatul de la Versailles, scrie Encyclopedia Britannica. 

Dar Germania traversa o gravă criză economică şi nu putea să mai plătească. Franţa şi Belgia nu au luat în considerare problemele economice ale germanilor şi şi-au trimis trupele să ocupe Ruhr până la 25 august 1925. 

În 1919, Tratatul de la Versailles forţa Germania să plătească 132 miliarde de mărci de aur pentru stricăciunile provocate Aliaţilor.

În ianuarie 1922, Raymond Poincare, premierul şi ministrul de Externe al Franţei, care era cunoscut pentru politica sa anti-germană, a decis să ocupe regiunea Ruhr. Guvernanţii Franţei au acuzat că Germania a violat Tratatul de la Versailles.

60.000 de soldaţi francezi şi belgieni au pătruns în regiunea germană care avea importanţă vitală pentru industrie în acest moment, căci contribuia cu 75% din producţia de cărbune şi oţel a Germaniei. Ruhr era situat în vestul Germaniei, lângă graniţa cu Franţa şi Belgia. Ei plănuiau să preia fabricile de producţie din această zonă pentru a considera achitarea despăgubirilor de reparaţii prin fabricarea de noi mărfuri destinate celor două ţări. 

Dar ocuparea Ruhrului a agravat criza economică din Germania, iar civilii germani s-au implicat în acte de rezistenţă pasivă şi nesupunere civilă din septembrie 1923 într-o mişcare condusă de Gustav Stresemann. 130 de persoane au fost ucise. 

În noiembrie 1923, criza de hiperinflaţie a agravat situaţia economică a Germaniei.  

Franţa şi Belgia, confruntându-se cu presiuni economice şi internaţionale, au acceptat Planul Dawes de restructurare a plăţii de către Germania pentru achitarea despăgubirilor de război în 1924. 

Planul Dawes fost prezentat în august 1923, iar principalele sale puncte, potrivit StudyMarker, au fost:

• Toate trupele străine să părăsească Ruhrul
• Plăţile pentru reparaţii ar fi reduse la 1 miliard de mărci pe an, crescând la două miliarde şi jumătate după 5 ani
• Banca Naţională Germană, Reichsbank, va fi reorganizată sub supravegherea Aliaţilor
• Transportul, taxele pe mărfuri şi taxele vamale erau permise ca surse de bani pentru reparaţii
• Germania împrumută în jur de 200 de milioane de dolari de la Statele Unite

Pe termen lung, ocupaţia Ruhrului a contribuit la reînarmarea Germaniei şi la creşterea mişcărilor radicale de extrema dreapta şi extrema stânga.