Nigel Kennedy la Festivalul Enescu: Vioara este coasta mea lipsă

„Cred că muzica reprezintă comunicare instantă. Muzica poate aduce oamenii împreună imediat”, a declarat artistul într-o conferinţă de presă ce a urmat concertului. Nu este prima dată când Kennedy încântă publicul de la Bucureşti. El a cântat prima oară la Festivalul Enescu în urmă cu patru ani şi de atunci a revenit de alte două ori.

Vineri seară, după ce a cântat cu chef „Concert pentru vioară şi orchestră în Re Major op. 61” de Ludwig van Beethoven, el a povestit la un pahar de Merlot despre cele două pasiuni ale sale – muzica şi fotbalul.

Buzz House: The Movie 2 – Cel mai așteptat sequel ajunge în cinematografe pe 15 aprilie

Depardieu este judecat pentru acuzații de agresiune sexuală

„Este o mare onoare să vin aici din nou, pentru că aici e ţara lui Enescu, care a fost profesorul lui Yehudi Menuhin, care a fost profesorul meu – deci simt că am o legătură directă cu Enescu (…).Yehudi Menuhin mi-a insuflat ideea că vioara trebuie să fie parte din tine… şi aşa o şi ţii – este între cap şi inimă”, a explicat el, asemănând instrumentul cu o „coastă lipsă”.

Cu toate că are vreo zece viori, printre care şi o preţioasă Guarnieri, şi cu toate că a stabilit recorduri de vânzări în ceea ce priveşte muzica clasică, Nigel Kennedy nu se proclamă robul artei sale.

„Fotbalul este singurul lucru pe care-l venerez. Muzicienii sunt muzicieni… dar Aston Villa…!”, a subliniat artistul, care după concert s-a schimbat într-un tricou în culorile mov-bleu ale echipei sale preferate, cu numele fotbalistului Gabriel Agbonlahor trecut pe spate, pe care-l purta cu mândrie.

În ceea ce priveşte prezentarea sa în concert, violonistul-vedetă nu s-a schimbat deloc. Îmbrăcat ca şi cum ar fi luat hainele cu împrumut, puştiul punk de 52 de ani a luat Sala Palatului din Capitală cu asalt, în a doua parte a concertului Royal Philharmonic Orchestra London.

După ce prestigioasa orchestră a prezentat un program ce a cuprins „Rapsodia română în La major, op.11, nr.1” de George Enescu şi „Concertul pentru vioară şi orchestră în Re major, op. 61” de Ludwig van Beethoven – două lucrări care nu puteau lăsa indiferent nici pe cel mai necunoscător dintre spectatori – Kennedy a urcat pe scenă pregătit pentru „Concert pentru vioară şi orchestră în Re Major op. 61” de Ludwig van Beethoven.

Chiar dacă creasta zburlită îi era acum încărunţită, tehnica i-a fost la fel de impecabilă.

Au lipsit din program, însă, celebrele lui reinterpretări ale lui Jimi Hendrix – momente pe care le păstrează mai ales pentru show-urile de jazz pe care le susţine alături de formaţia poloneză Kroke – dar a surprins publicul român cu o piesă-tribut adusă Mariei Tănase şi inspirată din muzica acesteia.

Extravagant şi nonconformist ca întotdeauna, Nigel Kennedy şi-a condimentat recitalul de circa o oră şi cu câteva interjecţii, bătăi din picior, ba chiar l-a indus în eroare şi pe dirijorul orchestrei. „Înainte era chiar mai rău”, a mărturisit el cu privire la bătăile sale din picior. „Nu ştiu de ce fac asta. Nu mă pot opri”, a adăugat el.

În ciuda spectacolului fără cusur, publicul român nu s-a dezminţit – în sală s-a tuşit ca la sanatoriu, s-au răsfoit ziare şi s-a aplaudat când nu trebuie. Desigur, nici soneriile de telefon mobil nu au lipsit, completând concertul în mod total nesolicitat.

În concertul de vineri seară, Nigel Kennedy a înlocuit-o pe pianista Martha Argerich, cea programată iniţial să concerteze alături de Royal Philharmonic Orchestra London.

Material realizat de Cristina Mazilu, [email protected].