Video Sergiu Nicolaescu: Voi face filme până mor

Sergiu Nicolaescu a mai povestit pentru MEDIAFAX care au fost etapele proiectului "Carol I", cum s-a simţit să joace rolul "întemeietorului României moderne" pentru a doua oară şi ce modificări doreşte să aducă la Legea cinematografiei, pentru a face din producţia de film românesc un domeniu profitabil.

Filmul "Carol I", produs de MediaPro Pictures şi distribuit de MediaPro Distribution, va avea premiera de gală la CinemaPro, sâmbătă seară. În cadrul aceluiaşi eveniment va fi lansat şi DVD-ul cu acest film.

Prezentăm mai jos interviul acordat de Sergiu Nicolaescu agenţiei MEDIAFAX:

Reporter: Pentru "Carol I" v-aţi documentat timp de doi ani. Povestiţi-mi cum a decurs documentarea şi realizarea proiectului.

Sergiu Nicolaescu: Despre Carol I ştiam nişte lucruri, pentru că am mai făcut un film despre el, în 1977, "Pentru patrie". Deci documentarea era în mare parte făcută. Nu am făcut altceva decât să recitesc nişte cărţi, cu oameni ai vremii care au scris despre el şi despre rolul jucat de el în crearea României moderne, care este crearea României Mari în ultimă instanţă. El a fost premergătorul acestei Românii Mari. Ferdinand era mult mai slab decât el, (dar, n.r.), prin faptul că a trăit, Ferdinand a dus mai departe ceea ce Carol I putea şi reuşea să facă.

Documentaţia a durat destul de mult. Am avut istorici care m-au ajutat... pe Dan Berindei şi Emil Slotea, care mi-a fost coscenarist. Suntem bine documentaţi şi bine clădiţi pe ceea ce dorim să facem.

Reporter: Cât de mult este documentar şi cât de mult este ficţiune în această producţie?

Sergiu Nicolaescu: Nu vă pot spune cât de mult, pentru că ficţiunea este aproape tot timpul, pentru că suntem toţi actori. Folosesc şi mult documentar. Folosesc nişte documente ale vremii, nişte filmări ale vremii, începutul Primul Război Mondial şi folosesc şi ceea ce am tras eu în perioada respectivă - în '77 (la filmările pentru producţia "Pentru patrie", n.r.). Am folosit materiale, dar, în sine, filmul este un film de ficţiune.

Reporter: Cât de mult v-a ajutat pe dumneavoastră, în construirea personajului, faptul că aţi mai jucat o dată rolul lui Carol I, în "Pentru patrie"?

Sergiu Nicolaescu: Nu a fost greu deloc, pentru că şi eu am înaintat în vârstă, aşa cum şi Carol a înaintat în vârstă. E o potriveală aproape de necrezut ca să fac la 40 şi ceva de ani şi la 75 de ani perioada morţii lui şi moartea lui. Ce am adăugat... anii.

Reporter: Ce lucruri noi aţi aflat acum despre Carol I, pregătind filmul?

Sergiu Nicolaescu: L-am cunoscut mai bine, pentru că l-am pătruns mai mult şi l-am înţeles mai bine la bătrâneţe, datorită vârstei pe care o aveam şi eu, la fel.

I-am înţeles durerea, pentru că avea în sufletul lui o durere. El, dacă trăia, ar fi acceptat propunerea făcută de poporul român, neamul nostru de români, aşa cum a acceptat şi neutralitatea în perioada în care s-a întâlnit cu Consiliul de Coroană. Sigur că există o legendă... ba că a fost otrăvit, ba că s-a sinucis. Nu. Nu cred în aceste lucruri şi nu am avut nici cea mai mică bănuială în direcţia respectivă. Ideea sinuciderii o sugerez şi eu în film. La un moment dat, deschide un sertar şi în sertar e un revolver, dar îl lasă acolo şi pleacă. Deci era doar un gând pe care sigur şi l-a pus. În fond, cred că, în ultimă instanţă, ce a făcut el, a deschis geamurile, el fiind foarte bolnav, şi şi-a agravat situaţia. Am mers pe această variantă pe care mi-au spus-o nişte oameni care fac parte din familiile celor care serveau în palat la Sinaia. Câţiva mi-au spus că el a căutat să rămână singur, a deschis geamurile şi au fost găsite geamurile deschise în clipa în care a intrat Elisabeta dimineaţa (...) geamurile erau larg deschise. Îşi dorea moartea, e clar că îşi dorea moartea. Era ca o eliberare înainte ca să devină trădătorul neamului din care se trăgea, de fapt, el fiind german, neamţ cum îi zicem noi, românii. A avut o imensă calitate pe care o dau cei din această naţiune, oameni foarte serioşi. Era un om extraordinar de serios, de constructiv, de bun organizator. A vrut să evite compromisurile. A fost impecabil ca rege. Şi în viaţa personală a mai făcut greşeli. Singurul lui păcat a fost, fără doar sau poate, 1907. 1907 este motivul pentru care a ascuns o serie de materiale.

De-abia astăzi s-au descoperit aceste materiale. S-a vorbit de 10.000 de morţi, de 13.000 de morţi. În realitate, există documente care atestă 419 morţi în timpul revoltei populare.

Reporter: Când aţi decis să jucaţi rolul lui Carol? Sau aţi scris scenariul având în gând că veţi juca dumneavoastră rolul lui Carol?

Sergiu Nicolaescu: Am avut de ales din zece subiecte câte făcusem eu pentru Realitatea. Zece subiecte docudrame. Trebuia să mi se acorde 100.000 de euro pentru fiecare film. Era totuşi un milion de euro pentru zece docudrame diferite. Am renunţat la nouă dintre ele şi am vrut să fac "Carol". De ce? Am ştiut că e o ocazie unică în cinematografie, poate în cinematografia mondială, ca să joci la 40 de ani şi la 70 de ani acelaşi rol. Era o ocazie pe care nu puteam să o pierd şi nu am pierdut-o. Am făcut film aşa cum l-am simţit, cum îl doream, cu libertatea pe care ne-o dă actualul regim. Au fost şi sunt vremuri grele. E mare lucru să faci un film în libertate.

Reporter: Cum le-aţi ales pe cele două actriţe care joacă roluri principale alături de dumneavoastră, în film?

Sergiu Nicolaescu: Pe Elisabeta am găsit-o foarte uşor, pentru că am mai făcut un film cu ea cu mulţi ani în urmă, "Wilhelm Cuceritorul", un film despre istoria Franţei şi a Angliei. O cunoşteam de atunci. Atunci era o fată de 18 ani.

Există o asemănare puternică între Elisabeta şi ea. De asemenea, există o asemănare şi între Ferdinand (şi actorul care i-a interpretat rolul, n.r.). Am găsit un Ferdinand apropiat. În ceea ce mă priveşte, există şi a existat o asemănare între Regele Carol şi mine, indiferent de statură. Regina Maria... eram aproape disperat că nu o găseam. Şi, în ultima zi de încercări, a apărut soţia prietenului meu Şofron (Cristian Şofron, n.r.). Şi când am văzut-o în probe, am zis "Ea este". Şi ea a rămas. Şi e bine. Fără nicio îndoială, nu are caracterul Reginei Maria. Când spun asta, nu o fac ca o critică, pentru că, fără doar sau poate, au fost două suflete diferite în această regină. Una era o femeie care dorea să-şi trăiască viaţa şi alta era regina.

Reporter: În cinematografia românească se fac foarte puţine filme pe teme istorice, uneori pentru că se spune că filmele istorice nu se vând. Dumneavoastră sunteţi lider al încasărilor. Care este secretul? Cum puteţi face un film istoric care să aducă şi oamenii la cinema?

Sergiu Nicolaescu: "Neamul Şoimăreştilor", de exemplu - film istoric, "Tudor" - film istoric. Şi au scos mulţi spectatori la vremea respectivă. Când am apărut eu cu "Dacii", am rupt. "Dacii", de fapt, a fost o fugă de-a mea. Am vrut să fac "Traian şi Decebal", normal. Trebuia să îl facă altcineva şi a trebuit să fac alt film. Am zis: "Ultima noapte" - şi pe asta o făcea altcineva. Erau vreo 30 de regizori a cinci cincinale... asta însemna 150 de subiecte. Precis nu puteam să găsesc unul. I-am zis directorului care mă întreba: "Dacii"?. S-a uitat la mine şi a zis "Da, e liber". Aşa am făcut "Dacii". Eu am făcut un film cu ritm. Mulţi îmi spun: "Filmele dumneavoastră seamănă cu filmele americane". E ritmul vioi pe care îl dau eu în filme, subiecte pasionante, vezi "Mircea", vezi "Mihai Viteazu", vezi "Nemuritorii". Deci am făcut un număr mare de filme istorice, cred că cel mai mare număr de filme istorice făcute de un regizor român.

Reporter: În numărul de luna aceasta al unei reviste sunteţi prezentat ca fiind pe locul întâi în topul încasărilor pe care regizorii români le-au avut din filmele lor...

Sergiu Nicolaescu: Este un top destul de aproximativ (...), e adevărat că acolo (topul, n.r.) demască cum poţi, cu două filme, să ajungi la jumătatea unui regizor ca Sergiu Nicolaescu. Şi că mulţi din cei care erau trecuţi pe primele 4-5 locuri erau generaţia tânără. Şi e normal să fie aşa. Însă nu trebuie blamată generaţia care a făurit filmul românesc. Aşa cum Carol a făurit România, noi, la rândul nostru, am făurit filmul românesc. Nu poţi să arunci la gunoi un Dan Piţa, Pintilie, Daneliuc, cara sunt şi care au făcut ceva la viaţa lor. Au făcut 10-15-19 filme.

Reporter: Care este secretul pentru a avea succes la public fără să faceţi compromisuri?

Sergiu Nicolaescu: Nu trebuie să faci concesii publice. Publicul, marele public, nu trebuie să înţeleagă. Trebuie să simtă şi să iubească, să îi placă. Asta a fost regula mea Nu făceam concesii care mă duceau la un anumit vulg, la kitsch. Aşa ceva nu am făcut niciodată. Am acceptat concesii pentru ca spectatorii să iubească şi de asta am făcut filmul.

Vedeţi dumneavoastră, Ce e filmul cinematografic? Dacă un regizor în faţa dumneavoastră v-ar întreba sau dacă v-ar spune că el face filme de artă şi deci nu pentru public... nu există aşa ceva într-un regim liber, "capitalist".

Nu este posibil să faci o afacere, un business. Pentru că filmul nu este numai artă. E industrie şi artă. Nu e posibil ca la acest business să mergi în pierdere. Sigur că niciodată nu ştii unde să te opreşti. Dar trebuie să încerci să obţii artă, să obţii educaţie, să obţii patriotism, să ai toate aceste lucruri. La "Dacii", patriotismul din film a şocat la români şi i-a adus (în sălile de cinema, n.r.), de au făcut 14 milioane de spectatori. Am umblat la sufletul românului, la ceea ce iubea el. Şi nu numai la români, că vreau să spun că în lumea întreagă am aproape un miliard de spectatori.

Reporter: Dumneavoastră sunteţi iniţiatorul unui proiect de modificare a legii cinematografiei. Ce modificări majore aduce acest proiect?

Sergiu Nicolaescu: Eu am încercat să demonstrez că există o anomalie ca Ministerul Culturii să se ocupe de cinematografie. Radioul, Televiziunea aparţin de Parlament. Şi eu am făcut prima lege a cinematografiei, în 1980 (...) În aceste legi, am prevăzut că cinematografia ţine de Guvern, vrând să fac din ea o cinematografie independentă, în măsura în care îndeplinea toate condiţiile Uniunii Europene.

Unii aduc argumentul "De ce să plecăm de la Ministerul Culturii?". În Ungaria e Ministerul Culturii, în Polonia e Ministerul Culturii, în Cehoslovacia e şi acolo - o parte. Mi-au dat aceste exemple. Dar ministerele respective au o direcţie specială care se ocupă, în care sunt nişte cineaşti. În momentul de faţă, Ministerul Culturii nu are pe nimeni. Niciun cineast nu este acolo. Şi atunci cum vreţi să conducă Ministerul Culturii nişte cineaşti fără ca să aibă nu o echipă, nu o echipă bună-bună, ci câţiva amatori? Atunci, organizăm în cadrul ministerului un studio, adică o direcţie care să se ocupe de cinematografie aşa cum se ocupă de patrimoniu, aşa cum se ocupă de muzee, de teatre şi aşa mai departe. Acolo sunt nişte profesionişti. La noi, niciun profesionist în minister. Dar ce, o să mergi la ministru de fiecare dată?

Atunci, mai bine să încercăm, cu o anumită independenţă, să încercăm să ţinem de Guvern, aşa cum am mai aparţinut de două ori. Avem o experienţă de cel puţin zece ani, timp în care am ţinut de Guvernul României. Mai e un argument: în momentul de faţă, Ministerul Culturii are două studiouri cinematografice care nu respectă legea cinematografiei. Cum e posibil să dăm unui minister, care el însuşi încalcă legea cinematografiei. Cum să îi dăm cinematografia? Nu se poate. Să intrăm în nişte detalii ca să înţelegem.

Reporter: La ce studiouri vă referiţi?

Sergiu Nicolaescu: Sunt două studiouri. Nu vreau să intru în detalii, că nu vreau să supăr pe cineva. Sunt două studiouri cinematografice care nu au nimic în comun cu legea cinematografiei, care e făcută pentru toate studiourile cinematografice de pe teritoriul României. Până acuma am tăcut, dar acum nu mai pot să mai tac.

Reporter: În ceea ce priveşte regulamentul de concurs al CNC, contestat de regizorii din tânăra generaţie, ce modificări aduce noua lege?

Sergiu Nicolaescu: Am chiar propuneri revoluţionare. Concursul nu poate să fie un concurs secret. Cum pot să pun atâtea nume celebre să nu semneze când un film e recomandat de scenarist, regizor şi actor. Asta e reprezentanţa unui film. Regizorul şi actorii. Cum să îl pun pe regizor secret? Cum pot să îi dau unui regizor note? Sunt regizori cu o anume experienţă şi care au o anume celebritate. Nu poţi să le dai note. Să le dai 8 sau 7 şi să aibă unul din generaţia tânără un 9. Nu se poate. Şi atunci nu dau note. Desfiinţez şi notele şi secretul...

Reporter: Recent aţi trimis o scrisoare ministrului Culturii, prin care criticaţi acea masă rotundă prin care dumnealui spunea că doreşte să aducă împreună generaţiile din filmul românesc. Însă dumneavoastră cum aţi vedea un dialog între generaţiile filmului românesc? Credeţi că un dialog este necesar?

Sergiu Nicolaescu: Nu trebuie să creăm o întâlnire. Creez întâlnire ca să discutăm legea. Dar altfel, de ce trebuie să ne întâlnim? Credeţi că noi ne-am întâlnit vreodată de-a lungul vieţii. E adevărat Ne-am întâlnit o parte dintre noi, când am avut ocazia, să îl vedem pe Ceauşescu. Atunci au venit o serie întreagă şi şi-au spus toţi... mă rog, nu şi-au spus toţi, dar eu mi-am spus punctul de vedere şi am fost destul de curajos la vremea respectivă.

Vedeţi greşeala ministrului? La început a spus 27 şi vin Mungiu, Giurgiu şi Nicolaescu. Hodoronc-tronc. De unde a ajuns la cei trei? Nu că eu aş fi fost pus ultimul. Dar, în mod normal, când te întâlneşti cu regizorii, iei o categorie de regizori, 20 de regizori, 30 de regizori, alfabetic. Nu jigneşti pe nimeni. A doua oară a schimbat doar data. Iar a treia oară a spus "facem o şedinţă publică". Publică? Cum e posibil aşa ceva?

Atunci i-am trimis o scrisoare deschisă. Cum faci public? Ori cineaşti ori publică. Dacă faci publică, atunci îţi va veni tot publicul. Dacă îţi vine un milion jumate? Era o copilărie, o naivitate. Şedinţă publică.... şi au venit mai mulţi critici decât cineaşti.

Reporter: Povestiţi-mi despre următoarele dumneavoastră proiecte.

Sergiu Nicolaescu : Un proiect este "Poker", acum, în primul moment. E vorba de o comedie. Eu lupt în momentul de faţă, având şi numele creat, lupt să aduc din nou spectatorii în cinematografe. Nu pentru mine, în cinematografie. Nu pentru gloria mea. Că eu am deja. Am 133 de milioane numai de spectatori de cinema. În condiţiile astea, vreau să spun că locurile 2 şi 3 fac cât mine. Nu-mi dau importanţă, nu consider că sunt cel mai deştept, că sunt cel mai talentat, că am critica de partea mea sau nu o am de partea mea, nu îmi fac glorie din aşa ceva. Dar trebuie să o spun deschis, cinematografia înseamnă altceva şi în momentul de faţă lumea a uitat, în momentul de faţă, când nu mai există o cinematografie de stat, trebuie să creăm din filmul românesc o afacere şi să ajutăm filmul de artă. Deci, ca un producător să câştige bani, îşi câştigă banii din 3-4 filme şi pe urmă face unul cu riscul filmului de artă, care câştigă un festival, două, trei. Toate acestea trebuie să meargă împreună. Filme care să aducă bani şi filme care să mănânce bani. Eu vreau să spun că sunt singurul regizor din România, aproape singurul, care mi-am adus toţi banii, pe care mi i-a dat statul, înapoi. Toţi. Măcar unul să mai puteţi spune din generaţia nouă. Greutăţile pe care le întâmpinăm astăzi justifică scăderea de public. Nu îi condamn, dimpotrivă, îi scuz. Şi atunci am zis "hai, Nicolaescu, încearcă în ultimii ani pe care îi mai ai de trăit, adu odată spectatorii în sală pentru ca să reînceapă din nou ceea ce a fost revenirea cinematografiei în prim-plan în restul Europei. În Europa, această criză a trecut, din '70 până în '80 şi ceva. Dar astăzi, pe Champs Elysees sunt la fel de multe cinematografe cum erau acum 40 de ani. Americanii nu au avut nicio scădere. Fac 80 sau 100 de milioane, fac în două săptămâni.

Reporter: Regizorul Manoel de Oliveira a împlinit 100 de ani şi şi-a lansat cel mai recent film la Berlin. Dumneavoastră sunteţi cunoscut ca regizorul român care a făcut cele mai multe filme... Voiam să vă întreb... la 100 de ani, ce film o să faceţi?

Sergiu Nicolaescu: Nu mai vreau să trăiesc atât.

Reporter: De ce?

Sergiu Nicolaescu: Nu mai vreau. O să fac şi eu cum a făcut Carol.

Reporter: Dar filme o să faceţi?

Sergiu Nicolaescu: Filme o să fac până mor, da.

(Interviu realizat de Oana Ghita, oana.ghita@mediafax.ro)