Spectacole după Gherasim Luca, Matei Vişniec şi Gianina Cărbunariu, pe scenele pariziene

"Théâtre de bouche", singurul text dramatic al poetului evreu Gherasim Luca, născut în România, va fi pus în scenă de Claude Merlin şi compania Théâtre À Toi Pour Toujours, la Théâtre-Café Le Picolo din Saint-Ouen, în regiunea pariziană. Reprezentaţiile sunt programate în perioada 13 - 16 ianuarie şi 20 - 23 ale aceleiaşi luni.

Gherasim Luca, născut Salman Locker, pe 23 iulie 1913, la Bucureşti, şi decedat pe 9 februarie 1994 (s-a sinucis aruncându-se în apele Senei, la Paris), a fost teoretician al suprarealismului şi poet, frecvent citat în operele cuplului Gilles Deleuze si Félix Guattari.

A aderat pe când era foarte tânăr la mişcarea avangardistă, scriind pentru revista Alge, în anii '30. Din 1945 până în 1947 a făcut parte dintr-un grup de artişti suprarealişti, alături de Gellu Naum, Paul Păun, Virgil Theodorescu şi Dolfi Trost.

A inventat "cubomania" şi, alături de Dolfi Trost, a fost coautorul celebrului manifest "Dialectica dialecticii. Mesaj adresat mişcării suprarealiste internaţionale".

Hărţuit şi capturat în timp ce încerca să fugă din ţară, autointitulatul "étran-juif" a părăsit România în 1952 şi s-a mutat la Paris, prin Israel.

În 1994, el a fost evacuat din apartamentul său, sub pretextul unei curăţenii generale. Poetul, care a locuit timp de 40 de ani în Franţa fără niciun fel de acte, a avut o singură reacţie. Pe 9 februarie, la vârsta de 80 de ani, s-a sinucis, sărind în Sena, la fel ca prietenul său Paul Celan.

Cea mai recentă piesă a Gianinei Cărbunariu, "poimâine alaltăieri", tradusă în franceză, va fi pusă în scenă de Christian Benedetti la Théâtre-Studio din Alfortville, în apropiere de Paris, de pe 15 ianuarie până pe 7 martie.

Spectacolul "poimâine alaltăieri", în regia autoarei, a avut premiera în luna octombrie, la Teatrul Mic din Bucureşti.

Piesa "De la sensation d'élasticité lorsqu'on marche sur des cadavres", de Matei Vişniec, va fi transpusă într-un spectacol-lectură pe 3 februarie, la Théâtre du Rond Point din Paris, în regia lui Mustapha Aouar.

Producţia este realizată de compania Gare au Théâtre, fondată de regizorul de teatru contemporan Mustapha Aouar.

"De la sensation d'élasticité lorsqu'on marche sur des cadavres" prezintă închisoarea de la Sighet în 1952, unde a fost încarcerată de comunişti o bună parte din elita românească interbelică: miniştri, profesori universitari, scriitori, jurnalişti.

Într-o seară, unul dintre deţinuţi povesteşte, spre amuzamentul celorlalţi, "Cântăreaţa cheală", de Eugen Ionesco, pentru ca, a doua zi, direcţia închisorii să înceapă o anchetă pentru a afla cine sunt Ionesco şi cântăreaţa cheală şi ce se ascunde în spatele limbajului codificat al povestirii.

Matei Vişniec, născut în 1956, la Rădăuţi, trăieşte şi scrie la Paris din 1987, după ce în România i-au fost cenzurate mai multe piese de teatru, scenarii de film şi un roman.

Vişniec, care pe lângă teatru, a scris şi poezie, precum şi romanul "Cafeneaua Pas-Parol", lucrează şi ca jurnalist, la Radio France Internationale.

Printre piesele sale se numără "Le Dernier Godot" (Ultimul Godot), "Le Théâtre décomposé ou l'homme poubelle" ("Teatrul descompus sau Omul-pubelă"), "L'Histoire des ours Panda racontés par un saxophoniste qui a une petite amie à Francfort" ("Istoria urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt"), "Du Sexe de la femme comme champ de bataille dans la guerre en Bosnie" ("Femeia ca un câmp de luptă în războiul din Bosnia"), "L'Histoire du communisme racontée aux malades mentaux" ("Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal"), "Ioana şi focul" şi "Mansardă la Paris cu vedere spre moarte", a cărei montare de Radu Afrim a obţinut, în 2008, la Avignon, premiul Coup de Coeur de la Presse.