Spectacolul "Declar pe propria răspundere", de Alina Şerban, apreciat de presa franceză

Îmbrăcată în negru, cu părul strâns în coc, Alina păşeşte pe scenă, interpretându-l pe copilul care a fost în urmă cu zece ani: "Declar că nu vreau să ne mutăm de aici", îi spune ea mamei sale.

Copleşiţi de datorii, părinţii ei sunt obligaţi să se mute dintr-un apartament "ca toată lumea", din Bucureşti, într-o cocioabă fără apă curentă, alături de o comunitate de romi spoitori.

Alina îi descoperă astfel pe acei oameni, romi ca şi ea, dar care par totuşi atât de diferiţi - povesteşte ea în "Declar pe propria răspundere", propria ei piesă de teatru, concepută sub forma unui one-woman show, care are premiera miercuri, de la ora 20.00, la Teatrul Luni de la Greenhours din Bucureşti.

Era dificil pentru adolescenta de atunci să îşi imagineze un viitor strălucit pe un continent, Europa, în care a fi rom şi sărac conducea în mod automat la numeroase probleme.

Cum să ieşi din această situaţie? "Facultatea? De zece ani, jegul din curte mă mănâncă puţin câte puţin. Iar eu să-mi imaginez că voi ieşi, eu, din această curte, pentru a merge la universitate?", se întreabă ea.

Când Alina era disperată, îşi spunea: "Mă voi căsători, voi avea o căruţă de copii pentru ca ei să mă bată la cap până când îmi vor ieşi toate visurile din cap".

În fiecare zi, ea "strângea din dinţi" atunci când auzea expresiile uzuale din limba română precum "nu fi ţigan" sau "dacă nu eşti cuminte, te dau la ţigani".

Cu toate acestea, Alina se motivează şi îşi spune: "Voi lua viaţa în piept şi voi învinge".

În prezent în vârstă de 23 de ani, absolventă a Facultăţii de Teatru din Bucureşti, Alina Şerban se mândreşte cu faptul că a studiat un semestru la prestigioasa şcoală de artă Tisch din New York şi că a jucat în "Pericle" de Shakespeare în regia britanicului Philip Parr.

Însă lucrul cu care se mândreşte cel mai mult este faptul că a putut să îşi creeze propriul spectacol, un one-woman show, dirijat de regizorul român David Schwartz.

În acest text în care umorul alternează cu tonurile grave, Alina Şerban descrie încercările pe care le-a făcut pentru a uita că este o fată de etnie romă, personajele colorate din curtea în care trăia, dar şi dureroasa singurătate resimţită atunci când mama ei se afla în închisoare.

A urmat apoi decizia ei, luată la vârsta de 17 ani, de a cere să fie plasată într-un orfelinat, deoarece îşi dorea să înveţe în condiţii mai bune, chiar dacă în acest fel era lipsită de dragostea părinţilor.

Tânăra actriţă brodează în acelaşi timp portretul unei adolescente care îl iubea pe Michael Jackson şi care la un moment dat se îndrăgosteşte.

"Alina a avut o viaţă ca toată lumea. Apoi părinţii ei au sărăcit, iar acest lucru se poate întâmpla oricui, rom sau ne-rom", a declarat David Schwartz.

Provenind dintr-o familie cu origini evreieşti, regizorul este interesat de fenomenul discriminării şi speră că această piesă îi va îndemna pe români să renunţe la prejudecăţi.

Regia spectacolului îl face pe spectator să plonjeze în universul copilăriei Alinei prin întoarceri de frază subtile, între câteva fotografii plasate sub un proiector şi în acordul unei muzici compuse de Cătălin Rulea.

Alina povesteşte cum a reuşit să treacă peste aceste prejudecăţi despre etnia ei pentru a deveni în cele din urmă mândră că este de etnie romă.

Ideea generală este şi de a evada din universul reprezentărilor "prea exotice" ale romilor sau din cel al sintagmelor "toţi sunt săraci" şi "toţi sunt hoţi".

"Mă aflu aici pentru că mulţi oameni mi-au întins o mână, romi, ne-romi, români, străini. Mulţi români care nu sunt romi au adus lumină în momentele întunecate din viaţa mea", a declarat Alina Şerban.

"Piesa mea nu aruncă piatra într-un grup sau altul. Vreau mai ales ca oamenii să înveţe să privească de partea cealaltă a baricadei înainte de a judeca", a concluzionat artista română, care speră să ducă acest spectacol şi pe alte scene europene.