Spectacolul "Emil şi un Cioran. 100 de lumânări pentru un om care vedea în noapte", la Paris, vineri

Spectacolul este regizat de Laurent Schuh în colaborare cu Karelle Prugnaud şi organizat de compania "Cie à l'endroit des mondes allant vers" şi Institutul Cultural Român în parteneriat cu Ambasada României la Paris, Nathalie Saïdi - Artpassionata şi l'Envers du décor.

Creaţia porneşte de la motto-ul "Nu putem trăi nici cu Dumnezeu nici fără Dumnezeu" (Emil Cioran, "Caiete") şi se fundamentează pe o selecţie de texte din "Caietele" lui Cioran. La acest omagiu, din cadrul programului "2011 - Centenar Emil Cioran" participă 13 artişti : Miron Agafiţei (voce), Marie Beldiman-Popescu (coordonare artistică), Bob X (creaţia sonoră), Théodora Carla (voce şi vioară), Stéphane Gallet (voce, gong şi nai), Marie-Céline Henry (fotografie), Sofia Koubli (muzică şi video-grafie), Constantin Leu (dans), Karelle Prugnaud (performance foto), Roland Quelven (creaţie video), Laurent Schuh (voce, dans şi umbre), Veronika Soboljevski (violoncel), Frédérique Steiner-Sarrieux (lumini).

În acest an, pe 8 aprilie, a fost celebrat centenarul naşterii scriitorului Emil Cioran.

Emil Cioran s-a născut la Răşinari, judeţul Sibiu. Prima lui carte apărută, în 1934, în România, "Pe culmile disperării", a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi şi premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: "Cartea amăgirilor" (1935), "Schimbarea la faţă a României" (1936), "Lacrimi şi sfinţi" (1937). Cel de-al doilea volum, "Schimbarea la faţă a României", a fost autocenzurat în ediţia a doua, apărută la începutul anilor '90, autorul însuşi eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretenţioase şi stupide".

În 1937, Emil Cioran pleacă în Franţa, cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti. După o scurtă întoarcere în ţară (două luni) în 1940, el părăseşte pentru totdeauna România şi se stabileşte la Paris. Din acest moment, Cioran va publica numai în limba franceză, operele lui fiind apreciate nu numai pentru conţinutul lor, dar şi pentru stilul plin de distincţie şi fineţe al limbii. În 1949 îi apare la editura Gallimard - care va publica mai târziu majoritatea cărţilor sale - prima lucrare scrisă în limba franceză, "Précis de décomposition (Tratat de descompunere)", distinsă în 1950 cu premiul Rivarol. Ulterior, Cioran a refuzat toate distincţiile literare care i-au fost atribuite.

Emil Cioran a locuit la Paris, în Cartierul Latin, pe care nu l-a părăsit niciodată. A trăit mult timp retras şi a murit în 1995. În schimb, a cultivat darul conversaţiei cu numeroşii săi prieteni (Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Paul Celan, Barbu Fundoianu, Samuel Beckett, Henri Michaux). Cioran a întreţinut o vastă corespondenţă, dezvăluindu-se ca un remarcabil autor epistolar.