Scleroza laterală amiotrofică este o boală neurologică gravă care debutează cu slăbirea forţei musculare şi avansează progresiv până la paralizie prin afectarea tecii de mielină a neuronilor. Maladia atacă neuronii care coordonează flexarea muşchilor, motiv pentru care, în timp, creierul îşi pierde capacitatea de a controla activitatea ţesuturilor fibroase.
Potrivit Asociaţiei ALS, persoanele diagnosticate cu boala de care suferea celebrul fizician trăiesc, în medie, 3 ani, doar 10% dintre acestea ajung să supravieţuiască mai mult de 10 ani. Cu toate acestea, Stephen Hawking a depăşit cu mult speranţele medicilor, deoarece a trăit cu scleroză laterală amiotrofică (denumită şi boala Lou Gehrig) peste 50 de ani.
Medicii susţin că un astfel de caz este extrem de rar. „Nu cunosc niciun alt caz în care un pacient să supravieţuiască acestei boli atât de mult timp încât afecţiunea aproape a dispărut”, a afirmat Nigel Leigh, profesor de neurologie clinică la King’s College, Londra.
Doctorii nu pot explica cum a reuşit Stephen Hawking să supravieţuiască sclerozei laterale amiotrofice atât de mult timp. Cu toate acestea, în anul 2011, când jurnaliştii de la New York Times l-au rugat să le dea un sfat persoanelor care suferă de aceeaşi boală ca şi el, savantul a spus că maladia nu trebuie să fie o piedică pentru a petrece timpul frumos. ,,Concentraţi-vă asupra lucrurilor pe care dizabilitatea voastră nu vă împiedică să le realizaţi şi nu regretaţi ceea ea nu vă permite să faceţi. Să nu vă simţiţi spiritul invalid, dar nici fizicul”, a spus Stephen Hawking.
Din cauza bolii, savantul nu a mai putut vorbi, astfel încă din anii ’90 acesta a comunicat prin intermediul unui computer creat special pentru el. Acesta funcţiona prin citirea mişcărilor feţei şi transformarea acestora în text. Ulterior, pentru a putea comunica ,,verbal”, inventatorul Walt Woltosz i-a creat un computer nou. Cu ajutorul acestuia, fizicianul selecta cuvinte sau grupuri de cuvinte dintr-o bibliotecă predefinită într-o propoziţie (aproximativ 15 cuvinte pe minut), apoi trimite textul la un sintetizator care face posibilă conversia textului în sunet (vorbire).