Surpriză: Beethoven nu a fost otrăvit: hepatita şi alcoolul i-au provocat moartea

Tulburări gastrointestinale cronice, cauzate de posibila boală celiacă şi de intoleranţă la lactoză, legate de factorii genetici de risc pentru boli hepatice, boli hepatice severe care culminează cu ciroză, legate de consumul frecvent de alcool, şi hepatita B care s-ar fi contractat în ultimele luni de viaţă, cel mai probabil au provocat moartea lui Ludwig van Beethoven (Bonn, 16 decembrie 1770 - Viena, 26 martie 1827), la vârsta de 56 de ani.

Aşa a dezvăluit ADN-ul compozitorului german, care a fost secvenţiat pentru prima dată, negând, printre altele, variata moarţii acestuia din cauza otrăvirii cu plumb. Studiul, publicat în „Current Biology”, arată că ADN-ul a cinci fire de păr - toate datând din ultimii şapte ani din viaţa lui Beethoven - provine de la un singur individ care corespunde strămoşilor săi.

Autorul principal al studiului este Tristan Begg, cercetător în antropologie biologică în cadrul Departamentului de Arheologie de la Universitatea din Cambridge. Cercetarea, realizată de Universitatea din Cambridge, Centrul Ira F. Brilliant pentru Studii Beethoven, Societatea Americană Beethoven, KU Leuven, FamilyTreeDna, Spitalul Universitar din Bonn şi Universitatea din Bonn, Beethoven-Haus din Bonn şi Institutul Max Planck pentru Antropologia evoluţionistă a descoperit informaţii importante despre starea de sănătate a compozitorului şi ridică noi întrebări despre cauza morţii sale.

Analiza a relevat că cromozomul Y al compozitorului nu se potriveşte cu cel al niciunui dintre cei cinci descendenţi ai săi actuali, care au un strămoş patern comun cu el: acest lucru indică faptul că, la un moment dat în următoarele şapte generaţii, el trebuie să fie cel puţin o concepţie extraconjugală.

Obiectivul principal al studiului a fost să facă lumină asupra problemelor de sănătate ale lui Beethoven, care au inclus pierderea progresivă a auzului, care a început între 20 şi 30 de ani şi care, în cele din urmă, l-au făcut să fie surd funcţional în 1818. Echipa a investigat, de asemenea, posibilele cauze genetice ale tulburărilor gastrointestinale cronice ale lui Beethoven şi ale bolilor hepatice severe care au culminat cu moartea lui.

Începând din anii Bonn, compozitorul a suferit de probleme gastrointestinale „mizerabile”, care au continuat şi s-au agravat la Viena. În vara anului 1821, Beethoven a avut primul dintre cel puţin două atacuri de icter, un simptom al bolii hepatice. Ciroza a fost mult timp considerată cea mai probabilă cauză a morţii sale. Echipa de oameni de ştiinţă a găsit dovezi ale unei infecţii cu virusul hepatitei B care ar fi avut loc în lunile care au precedat moartea compozitorului.

Profesorul Tristan Begg a spus: „Din „cărţile de conversaţie” ale lui Beethoven, pe care le-a folosit în ultimul deceniu al vieţii, putem presupune că consumul său de alcool a fost foarte regulat, deşi este dificil de estimat volumele consumate. Deşi majoritatea contemporanilor săi susţin că consumul său a fost moderat la standardele vieneze de la începutul secolului al XIX-lea, nu există un acord complet între aceste surse şi este probabil ca acest consum să se ridice la cantităţi de alcool cunoscute acum ca dăunătoare pentru ficat”.

„În lumina istoricului medical cunoscut, este foarte probabil că a fost o combinaţie a acestor trei factori, inclusiv consumul de alcool, care acţionează în mod concertat, dar cercetările viitoare ar trebui să clarifice în ce măsură a fost implicat fiecare factor”, adaugă Tristan Begg.